Ca unul care mă aşteptam la un discurs convingător, al preşedintelui Statelor Unite ale Americii, rod şi al trudei echipei sale de consilieri, recunosc că alocuţiunea lui Barack Obama nu mi-a produs decât un surâs. Asta pentru că limbajul corpului liderului de la Casa Albă îmi amintea de preşedintele staţiei spaţiale Elysium, din filmul american cu acelaşi nume, lansat pe 9 august.

Pe ecran, actorul de culoare Faran Tahir interpretează rolul unui şef de stat dornic de a fi energic, dar debarcat, ulterior, de propria credulitate.

Filmul menţionat se desfăşoară pe un pământ devastat de sărăcie, mizerie, boli, ordine impusă de roboţi, întâmplător cu o gestică tipică forţelor de ordine americane, într-un cadru când urban, când deşertic, amintind de teatrul de operaţiuni militare din Irak.

Unde am fost. De aici şi uluirea mea faţă de reconstituirea multor realităţi existente acolo, pe timpul şi după campania coaliţiei celor ce au înlocuit un dictator, cu o sumă de lideri la fel de orgolioşi, ostili unii altora, apărându-şi şi azi feudele teritoriale, prin forţa armelor.

Concomitent, multe scene din noua producţie cinematografică au loc pe Elysium, care, în multe privinţe aminteşte de prosperitatea şi ordinea din Statele Unite ale Americii.

Ce aduce în discuţie filmul regizat de Neill Blomkamp?

Preşedintele Patel, de pe Elysium, interpretat de Faran Tahir.

_________________________________________________

Adversităţi generate de diferenţele vizibile între avantajaţii unei societăţi, care beneficiază de tehnologia de ultimă oră şi opresaţii dornici de evadare, din arealul devenit un lagăr al nimicniciei umane.

În anul 2154, când se derulează acţiunea filmului, cei bogaţi beneficiază, în fiecare casă, şi de dispozitive individuale, de vindecare a oricărei afecţiuni medicale, de refacere a oricărui organ distrus, de readuc