Preot loan ŞTEFĂNESCU
Un scriitor bisericesc, vorbind despre moarte, zice aşa: “Pe pământ nu-i nimic atât de sigur ca şi moartea. Multe îşi pune în gând să realizeze omul, dar rămâne de văzut pe câte le poate împlini. Pe cât este de sigură moartea, pe atât este de nesigur ceasul morţii, când, unde şi cum ne va găsi moartea pe fiecare. Mântuitorul, vrând să ne prevină, zice: “Fiţi gata să nu ştiţi ziua, nici ceasul când Fiul Omului va veni” (Matei 25, 15). Şi ne dă ca exemplu pe bogatul căruia i-a rodit ţarina (Luca
12,20).
Să mergem cu gândul în cimitirele noastre. Să căutăm să înţelegem ce putem auzi şi vedea acolo; vedem zeci, sute de morminte vechi şi auzim parcă, din adâncul mormintelor, vocile celor adormiţi, care ne grăiesc: “Cum sunteţi voi, am fost şi noi” – “Cum suntem noi, veţi fi şivoi!”
în cimitir sunt şi osemintele rudelor şi părinţilor noştri, precum şi cele ale prietenilor noştri. Vedem cruci şi flori, dar, din păcate, vedem şi morminte date uitării. Cândva, aceste morminte au fost stropite cu cele mai fierbinţi lacrimi, izvorâte din adâncul inimii, atunci când copiii îşi aşezau în morminte părinţii sau fraţii, când soţul şi-a înmormântat soţia, când părinţii şi-au înmormântat copilul… Dacă ar avea acest pământ glas, el care a fost martor la atâta suferinţă, ne-ar spune multe.
Este folositor să ne gândim că fiecare, într-o zi, vom împărtăşi aceeaşi soartă cu a celor care au plecat dintre noi.
Sfinţii Părinţi ne supun că pornim spre moarte chiar de la naştere. Fiecare zi e un pas ce ne apropie de mormânt. Prin urmare, toţi ne găsim pe calea morţii, unii mai aproape de ea, alţii mai departe, numai Dumnezeu ştiind cât are fiecare de trăit. De aceea, primul gând ce trebuie să-l avem este că într-o zi vom fi aşezaţi şi noi în mormânt, chiar mai repede decât credem noi, şi vom dispărea din ochii lumii şi din amintirea tutu
