Acest site este un exemplu de cum trebuie un serviciu public deconcentrat să-şi realizeze misiunea într-o ţară europeană - prin informaţii accesibile şi prin politici transparente în ceea ce priveşte avizele şi priorităţile.
Spaţiul virtual a devenit deja, de vreo câţiva ani buni, a doua noastră casă. El conţine o dimensiune proiectivă, o realitate a imaginaţiei la care în urmă cu ceva timp nu puteam decât visa. Spaţiul virtual ne-a completat existenţa, a dat consistenţă proiectelor imaginare, a făcut posibilă joaca şi căutarea de informaţii până la epuizarea fizică a internautului. E, bineînţeles, ca toate cuceririle tehnologiei, o minune şi un blestem în acelaşi timp.
Spaţiul virtual, cu informaţiile şi motoarele sale de căutare neobosite, este, în egală măsură, o nepreţuită universitate în sine. Poţi afla practic orice de aici, dacă ştii nişte reguli elementare de scotocire şi dacă ai o familiarizare minimală cu computerul. Poţi face cursuri on-line, poţi obţine diplome sau, pur şi simplu, poţi scrie sau copia nestingherit o lucrare. Moralitatea este suspendată în lumea internetului, aici unde nu există cenzură decât în ceea ce priveşte secretele militare şi terorismul (sau ţările cu regim autoritar care impun filtre de utilizare pe teritoriul lor). E o lume fascinantă deci, dar nu lipsită de primejdii şi capcane, între care cele mai rele sunt dependenţa şi autismul. Dacă în ceea ce priveşte jocurile, cancanurile sau pornografia se impun cumpătarea şi filtrul critic, pentru potolirea nesfârşitei nevoi de informare, a realei curiozităţi internetul este un remediu activ, fără doze limită, fără contraindicaţii. Un îndemn la perfecţionare căruia trebuie să-i ofere spaţiu şi „combustibil” toate instituţiile publice, cu atât mai abitir cele deschise către serviciul cetăţenilor şi cele care veghează la păstrarea identităţii noastre culturale şi istorice.
