Acest articol este prima parte a unei analize comparative despre managementul fondurilor europene. Anita Sobjak este masterandă la Universitatea Jagheloniană din Cracovia și lucrarea sa de dizertație își propune să facă o comparație între gestionarea fondurilor europene în Polonia și România. Mi-a adresat un chestionar, cu numeroase întrebări dintre care le-am ales pe cele mai importante pentru acest articol.

1. Care sunt principalele defecte ale sistemului de gestionare a fondurilor de coeziune? Vă rugăm să menționați și să explicați cel puțin 3 dintre ele pe scurt. În România cazul absorbției fondurilor europene a fost o problemă strategică a tuturor guvernelor din 2007 până în prezent. Din păcate, instabilitatea politică a avut o influență negativă asupra fondurilor. Cele trei defecte despre care am scris în articolele de până acum sunt: - Lipsa înțelegerii fenomenului afaceri europene. România nu este încă conectată la mecanismul UE și politicienii nu au înțeles importanța afacerilor europene. România suferă la capitolul lobby, fiind, probabil, ultima țară din UE cu cel mai mic număr de birouri naționale de la Bruxelles (ONG-uri, sectorul privat, reprezentări instituționale). Înțelegerea deplină a mecanismelor specifice ale UE este un factor esențial în creșterea eficienței de accesare a fondurilor structurale. - Lipsa de resurse umane. Un alt factor care împiedică cheltuirea eficientă a fondurilor UE a fost factorul resurselor umane: Lipsa unei strategii de atragere / de formare a tuturor resurselor financiare și non-financiare de către societatea românească, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public și privat, eșecul de a menține specialiști în administrația publică. - Corupția și politizarea excesivă a fondurilor europene a fost o altă problemă întâlnită în sistemul privat și instituțional românesc. Achizițiile publice au fost e