Vă voi povesti mai aproape de iarnă despre savoarea unui somon bine afumat, folosind, aşadar, "fumul bun". Acum, haideţi să vedem ce înseamnă "fumul rău"!.
Primul adversar al tutunului apare în Anglia. În Persia, Le Shah Abhas, făcând referinţă la legile Coranului, a decis tăierea buzelor fumătorilor. În Constantinopol, sultanul Amurat IV ardea fumătorii. Papa Urbani al VIII-lea a interzis tutunul în 1642, sub pedeapsa excomunicării.
Franţa a adoptat o atitudine mult mai permisivă, descoperind beneficiile financiare ale comerţului cu tutun, prima oară prin intermediul lui Richelieu şi apoi al lui Colbert. Au aplicat taxe foarte mari acestui produs. Mulţumită acestor măsuri, Franţa, la sfârşitul secolului XVIII, a încasat 30 de milioane de franci în acea epocă.
În 1868, ia fiinţă prima Asociaţie împotriva Tutunului în Franţa, care îl va avea ca membru în 1881 pe Pasteur, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă în acele vremuri. În 1944, soldaţii americani GI, în lupta pentru eliberarea Europei, au adus cu ei ţigările, precum Malboro, şi de atunci aceste mărci au invadat pieţele europene. Şi apoi, în 1950, se recunoaşte în mod oficial că tutunul este toxic, prima cauză a mortalităţii ce poate fi evitată.
Fabricanţii mărcilor de ţigări au încercat să atragă cu precădere tinerii, marketingul acestei industrii fiind orientat către adolescenţi, principala ţintă. Fumatul şi permisul auto sunt, în societatea modernă, puntea de trecere dintre adolescenţă către statutul de adult.
Fumător sau nefumător?
Alegerea unui restaurant pentru cina cu prietena mea, nefumătoare, se trasformă deseori într-o lungă dezbatere. Ajungem de multe ori la concluzia de a nu mai merge într- un restaurant în oraş. În ultima seară am mers împreună cu un cuplu de prieteni români, cu cei doi copii ai lor, într-un rest
