Arsenalul chimic sirian, a cãrui plasare sub control international a fost propusã luni de cãtre Moscova cu scopul evitãrii unor atacuri militare occidentale, existã de mai multe decenii si este considerat unul dintre cele mai importante în Orientul Mijlociu.

Regimul, care a primit favorabil aceastã propunere, este acuzat cã a folosit pe 21 august gaze toxice în douã zone aflate sub controlul rebelilor, lângã Damasc, omorând sute de persoane, potrivit serviciilor americane de informatii si opozitiei siriene. La 1 septembrie, secretarul de Stat John Kerry a declarat cã Statele Unite se aflã în posesia unor esantioane de pãr si sânge care probeazã folosirea gazului sarin în acest atac. La sfârsitul lui august, serviciile franceze de informatii recenzau „câteva sute de tone de iperitã“, un gaz de luptã asfixiant cunoscut si sub numele de gaz mustar, dar si gaz sarin, aflate în posesia Damascului, într-un stoc total care depãseste 1.000 de tone de agenti chimici. În acest raport, serviciile franceze de informat ii mentionau totodatã cã oameni de stiintã sirieni au lucrat la iperitã cu azot, un agent vezicant (care atacã pielea) de primã generat ie, dar si un agent neurotoxic organofosforat a cãrui toxicitate este superioarã celei a gazului sarin. Siria a recunoscut pentru prima datã pe 23 iulie 2012 cã detine arme chimice si a amenintat cã le va folosi în cazul unei interventii militare occidentale, dar niciodatã împotriva populatiei sale. În martie 2013, Guvernul si rebeliunea s-au acuzat reciproc cã au utilizat arme chimice în conflict. Marea Britanie, Franta si Statele Unite au acuzat armata sirianã cã a recurs, în mai multe rânduri, la arme chimice împotriva insurgen- tilor. Pe de altã parte, Rusia, aliata regimului presedintelui sirian Bashar al-Assad, cãruia îi furnizeazã arme, afirmã cã detine proba potrivit cãreia rebelii sunt cei care au folosit gaz sar