Şantierul de construcţie a celui mai puternic laser din cadrul proiectului ELI-NP de la Măgurele a fost inaugurat în această vară.

Cum s-a pornit în această aventură a ştiinţei şi cu ce au convins românii că pot duce la bun sfârşit un proiect unic în lume, în valoare de 300 de milioane de euro, aflăm de la Dr. Nicolae Zamfir, Directorul Institutului „Horia Hulubei”. În câţiva ani, în România, pe platforma de la Măgurele, ar trebui să funcţioneze un laser cu o putere de câteva zeci de ori mai mare decât a oricărui altuia din lume. Folosirea lui va permite realizarea unor cercetări de vârf în fizica nucleară, medicină, ştiinţa materialelor, biochimie, astrofizică şi nu numai. Vor exista instalaţii radiologice de două tipuri: cu lumină laser, vizibilă, şi cu lumină invizibilă, care este radiaţie gamma.

Nicolae Zamfir a crescut undeva lângă Braşov, în perioada tumultuoasă a anilor `50, când orice potenţial duşman al regimului trebuia îndepărtat. La sate, erau înlăturaţi chiaburii, de care comuniştii voiau să scape ca să poată face colectivizarea – iar la oraş, intelectualii. Deşi nu erau implicaţi politic – tatăl său făcuse Academia Comercială, a lucrat ca funcţionar la Punctul de Frontieră Curtici şi apoi la Serviciul Judiciar Braşov şi mama era profesoară de matematică –, părinţii săi au fost evacuaţi. Tatăl a fost arestat, li s-a luat casa, el şi mama sa au fost nevoiţi să dispară în 24 de ore şi să se stabilească la cel puţin 30 de km de oraş. S-au stabilit la Rupea, cea mai apropiată localitate, la limita restricţiei. Când mama sa a primit dreptul să se angajeze, după doi ani, au reuşit să revină mai aproape de Braşov. Nicolae a făcut şcoala generală la Tohanu Vechi si a urmat liceul „Andrei Şaguna”. Matematicianul Mircea Maliţa, Ministrul Învăţământului la acea vreme, a iniţiat în perioada `67-`70, un program de „clase speciale”. În clasa de Fizic