Dacă eu i-aş spune unui partener de afaceri că-l distrug dacă nu face cutare şi cutare lucru, mai mult ca sigur m-aţi vedea la televizor cum îmi feresc faţa cu o haină, încadrat de mascaţi. În presă ar apărea înregistrări telefonice, iar purtătorul de cuvânt al DNA ar face precizări în prime time.
Şi acum: „Cazul nostru este foarte puternic şi îl vom aduce în atenţia publică astfel încât eforturile României de a atrage investiţii străine vor suferi foarte mult", zice directorul executiv al Gabriel Resources Ltd., Jonathan Henry.
Dl. Henry nu e în faţa DNA-ului, ci la o conferinţă de presă la Toronto, Canada. Şi mai zice că despăgubirile cerute statului român vor fi de 4 miliarde de dolari în cazul în care Parlamentul va vota împotriva raderii celor patru munţi din Apuseni.
Până acum am fost neutru. Nu pentru că nu mi-ar fi păsat de Roşia Montană, dar chiar nu sunt specialist. N-am coborât niciodată într-o mină, habar nu am dacă cianurarea e atât de rea sau sigură pe cât spun unii, iar pentru preţul unciei de aur musai să dau de google. Rezervele mele cele mari erau legate doar de faptul că nimeni, la cât de coruptă e clasa politică românească, nimeni nu îmi poate garanta că banii obţinuţi de stat se vor duce în educaţie, spitale, agricultură sau infrastructură.
Mă gândeam că dacă ăstora nu le pasă că Fenechiu anunţă cu mândrie autostrăzi de treij' de milioane de euro pe kilometru, cu siguranţă n-o să aibă vreo jenă în a-şi umple buzunarele. Că din câte ştiu: Congo e una dintre ţările lumii cele mai bogate în resurse, dar şi cea mai săracă ţară a lumii – ce paradox, nu, domnu' Henry?
Patru miliarde, domnilor? La banii ăştia vă puteţi cumpăra propriile mame şi apoi să le faceţi ceea ce spurcat gândesc. Te pomeneşti că ar trebui să-i îndoi pe proprii-mi copii cu altă datorie istorică, nu? - uite aşa m-aţi convins de care parte a baricadei musai
