Ieri s-au împlinit 24 de ani de la cea mai mare tragedie navală produsă în România. Cu 239 de morţi. În dimineaţa ceţoasă de 10 septembrie 1989, vasul de pasageri „Mogoşoaia”, plin cu pasageri care trebuiau să ajungă la Pisica (Grindu de azi), abia desprins de malul gălăţean, în câteva minute s-a dus la fund. Lovit de un împingător bulgă­resc. De pe pasagerul ticsit cu săteni din Grindu au scăpat mai puţin de 20, printre aceştia şi copilul de 4 ani, pe atunci, Eugen Malihin, pe care bidonul de care s-a agăţat l-a scos la suprafaţă. Nimeni, însă, din familia lui nu a avut norocul să scape; ca multe alte familii care au pierit, atunci, în apele Dunării. Atunci s-a umplut şi cimitirul din Grindu cu înecaţii de pe „Mogoşoaia”, iar o carte-document despre tragedia na­va­lă a scris, la acea vreme, scriitorul gălăţean Petre Rău. În amintirea lor, duminică, la biserica din sat s-au adunat supravieţuitori şi rude ale dispăruţilor, acolo unde PS Visarion a ţinut o slujbă de pomenire.

Ieri s-au împlinit 24 de ani de la cea mai mare tragedie navală produsă în România. Cu 239 de morţi. În dimineaţa ceţoasă de 10 septembrie 1989, vasul de pasageri „Mogoşoaia”, plin cu pasageri care trebuiau să ajungă la Pisica (Grindu de azi), abia desprins de malul gălăţean, în câteva minute s-a dus la fund. Lovit de un împingător bulgă­resc. De pe pasagerul ticsit cu săteni din Grindu au scăpat mai puţin de 20, printre aceştia şi copilul de 4 ani, pe atunci, Eugen Malihin, pe care bidonul de care s-a agăţat l-a scos la suprafaţă. Nimeni, însă, din familia lui nu a avut norocul să scape; ca multe alte familii care au pierit, atunci, în apele Dunării. Atunci s-a umplut şi cimitirul din Grindu cu înecaţii de pe „Mogoşoaia”, iar o carte-document despre tragedia na­va­lă a scris, la acea vreme, scriitorul gălăţean Petre Rău. În amintirea lor, duminică, la biserica din sat s-au adunat suprav