Da, stiu ca voi fi acuzata ca sustin proiectul Rosia Montana, dar ma uit si eu la minerii aceia care protesteaza si nu pot sa nu ma intreb ce vina au ei ca sunt condusi de inepti.
Sigur, e usor sa ii arunci in derizoriu, pentru ca sunt putini, sa ii acuzi ca i-a platit investitorul, ca nu inteleg, ca nu au viziune si altele asemenea. Dar daca te obosesti sa ii asculti cu buna credinta nu poti sa nu intelegi si partea lor de adevar.
Cati dintre cei care ii demonizeaza au fost in zona Rosia Montana? Este complet moarta din punct de vedere economic. E o zona submontana, unde agricultura nu prea poti sa faci, pentru investitii in turism nu sunt bani si, oricum, la infrastructura din Romania e foarte greu sa gandesti o dezvoltare galopanta a turismului.
Sigur, e cool sa te uiti pe ecranul iPhone-ului la peisajele din Rosia Montana si sa plangi de mila lor. Dar cum o fi sa ai atat de putini bani incat iPhone-ul acela sa nu-l poti cumpara nici in 10 ani?
Oamenii aceia cu adevarat nu au nicio sansa si nu e vina lor. Pana sa ii omoare cianurile, ii omoara foamea, la propriu. Poti sa ii condamni ca se agata cu disperare de singura sansa de a trai decent care apare la orizont pentru ei?
Avem dreptul noi, dintr-un Bucuresti cu multe sanse si cel mai ridicat nivel de trai din Romania, sa le dictam soarta si sa ii condamnam pe ei la moarte economica, ca sa nu moara copacelul si ierbuta? Nu stiu.
Din punct de vedere ecologic, din punctul de vedere al riscurilor de mediu, pericolul cianurii este in primul rand o chestiune locala, care ar trebui sa tina de decizia locala. Oamenii de acolo ar trebui sa decida exact ce riscuri isi asuma, nu noi, cei care discutam teoretic si romantic despre aceasta problema.
Ceea ce reprezinta insa problema noastra, a statului roman, este ceea ce fostul ministru al Just
