Unele din piesele lui Julio Iglesias, difuzate la volum maxim, au fost folosite ca instrument de tortură în perioada lui Augusto Pinochet, relevă un studiu britanic publicat miercuri, la împlinirea a 40 de ani de la lovitura de stat a dictatorului chilian.

Deţinuţii au fost obligaţi să asculte la nesfârşit melodiile lui Julio Iglesias dar şi piesele din coloana sonoră din filmul lui Stanley Kubrick "Portocala Mecanică" sau "My Sweet Lord" a lui George Harrison, pentru a claca psihologic, a declara Katia Chornik, cercetătoare la Universitatea din Manchester, informează Mediafax.

"Difuzate la volum maxim timp de zile întregi, melodii care la origine erau foarte populare au fost folosite pentru a provoca daune psihologice şi psihice", a explicat Katia Chornik.

Sprijinindu-se pe mărturiile unor foşti deţinuţi şi cea a unui membru al serviciilor secrete chiliene în timpul lui Pinochet, a cărui dictatură a provocat moartea a peste 3.200 de persoane şi dispariţia câtorva sute, alte 38.000 fiind torturate, cercetătoarea evidenţiază o practică reproşată frecvent în prezent armatei americane.

"Un centru de tortură pe strada Iran era numit «discoteca» de către agenţi. Muzica avea ca scop şi să acopere strigătele deţinuţilor", adaugă Katia Chornik, contactată de AFP.

"Muzica era prezentă 24 de ore din 24. Ei deschideau radioul şi puneau tot ce era la modă. În închisori puneau muzică militară pentru a ne face să mergem în pas şi ne obligau să cântăm", a confirmat pentru AFP Carlos Reyes, un fotograf chilian care locuieşte la Londra şi care a fost închis timp de doi ani în timpul lui Pinochet.

Pe de altă parte, aceeaşi muzică le-a permis deţinuţilor să reziste şi să aibă curajul să suporte abuzurile, potrivit doctorului Chornik, care se apleacă în special asupra unei formaţii corale de la Tres Alamos, unul dintre centrele de detenţie din Santiago. @N_