Românii tocmai au (re)descoperit o armă mai puternică decât votul: vocea străzii.
Remarcabilă, trebuie să recunoaştem, fermitatea deciziei (cel puţin la prima vedere) luate de Ponta şi de Antonescu, liderii celor două partide coalizate la guvernare, de a respinge proiectul exploatării miniere de la Roşia Montană pe bază de cianură. Premierul parcă s-a îndârjit să arate lumii că guvernează responsabil, iar preşedintele Senatului - că nu doarme. Însă tocmai gestul lor ridică multe întrebări.
Bunăoară, dată fiind calitatea miilor de manifestanţi (zeci de mii, dacă vorbim la scară naţională) şi faptul că nu au existat altercaţii cu forţele de ordine - spre deosebire de protestele antiguvernamentale orchestrate de PSD la începutul anului trecut - cei doi lideri ai USL s-au grăbit să le aprobe revendicarea. Cine ştie ce alte doleanţe puteau să apară, mai ales că numărul celor ieşiţi în stradă creştea de la o zi la alta? Exemplele sunt numeroase, de la "indignaţii" de pe Wall Street şi din Madrid, până la răsculaţii din Bulgaria.
Apoi, în cazul în care firma care spera să ne ia aurul de la Roşia Montană va câştiga o eventuală acţiune în justiţia internaţională, paguba pentru tergiversarea aventurii acesteia în România cine o va suporta? La urma urmei n-ar fi tocmai o problemă: sunt încă pagube şi mai mari care nu au fost acoperite nici după sentinţe pronunţate la CEDO - vezi miliardele de euro pe care guvernele Boc şi Ponta s-au fofilat să le plătească foştilor proprietari de imobile naţionalizate.
Apoi, cei vinovaţi că au pus la cale otrăvirea teritoriului naţional trebuie şi ei puşi la plată. Brusc, şi parlamentarii au început să se simtă cu musca pe căciulă. Luni noapte (!),deputaţii din Comisia juridică şi din cea de administraţie au finalizat raportul pentru proiectul de lege privind câinii fără stăpân, care a şi fost adoptat ieri. Când
