Dupa discursul lui Barack Obama, încercarea de a obține sprijin în Congres creaza alianțe relativ neobișnuite.

Presedintele Obama are in chestiunea siriana o optiune militara si una diplomatica, inca indoielnica ce e drept. Ce-i unește - sau ce-i desparte - în aceste zile pe membrii Congresului în sprijinul unui eventual atac împotriva Siriei? E intrebarea pusa corespondentului Europei Libere la Washington, Valeriu Sela.

Sa-l luam, de exemplu, pe deputatul Trent Franks, republican de Arizona, un favorit al miscarii Tea Party.

Dupa ce a asistat la sesiunea de informare din Congres, Franks a declarat: „Mi se pare ca orice presedintele injecteaza haos si moarte in orice atinge”.

Dar acelasi Franks dispretuieste regimul presedintelui Bașar al-Assad, in Siria. Deputatul este inca nedecis cum sa voteze in legatura cu actiunea militara.

Situatia din Congres este considerata acum foarte fluida si recenta initiativă ruseasca de a pune arsenalul chimic sirian sub control international a creat si mai multa confuzie cu privire la ceea ce urmeaza sa se intimple.

Deputatii ca si Obama stiu ca un razboi in Siria este nepopular in America. Rezolutia cu privire la prerogativele de a declara razboi, din anii 70, dupa razboiul din Vietnam da Congresului anumite drepturi sa aprobe sau sa interzica trimiterea de trupe, in zone de razboi.

Dar aceasi rezolutie limiteaza rolul Congresului, presedintele avind la dispozitie 90 de zile pentru a actiona militar, fara sa aiba nevoie de aprobarea Congresului.

Istoricii presedintiei americane nu-si amintesc ca vreodata un presedinte al Statelor Unite a cerut autorizare de a initia o actiune militara de la Congres, in conditiile in care rezultatul votului era in dubiu.

Obama a facut-o acum si se pare ca porneste de la premiza ca a