Confraţi mai tineri şi, prin asta, mai încrezători decît mine în puterea scrisului la gazetă, au abordat controversa Roşia Montană dintr-o perspectivă mai aparte, pe care nu pot decît s-o salut ca semn de maturizare a presei noastre.

Da, aşa se întîmplă în marea presă a lumii:

Abordarea unui fapt depăşeşte la iuţeală nivelul lui pro şi contra cu înjurături reciproce de mamă, pentru a extrage din el semnificaţii social-politice şi morale ambiţioase.

Considerînd că adversarii Proiectului sînt ecologişti din tată-n fiu (ceea ce eu am îndoieli, unii dintre demonstranţii din Piaţă fiind mitingişti de profesie, iar unii dintre iscălitorii de rînduri pe internet, mediocrităţi cu ţîfnă), autorii comentariilor cu note teoretice atrag atenţia că, la limită, războiul politico-mediatic în cazul Roşia Montană poate reproduce într-un caz anume confruntarea dintre adepţii României patriarhale şi adepţii României modernizate.

Adepţi ai modernizării, confraţii mai tineri, care au atribuit adversarilor Proiectului pledoaria pentru o România patriarhală, susţin că respingerea modernizării în numele păstrării unei Naturi virgine riscă să confere României ipostaza de rezervaţie naturală a Planetei.

Străinii din lumea civilizată, excitaţi de curiozităţi, vor veni pînă la graniţa României pe autostrăzi sau pe şine de tren de mare viteză, pentru a-i urmări, cu aţîţare, pe sălbaticii care se ocupă, ca în preistorie, cu culesul poamelor sălbatice şi fac focul doar cu vreascuri, pentru că arderea gazului ar afuma Peisajul.

Fie şi cu o anume exagerare, autorii acestor comentarii au atins marea, complicata problemă a lumii de azi, genial pusă în Livada cu vişini a lui Cehov:

Tăiem livada bătrînă, stearpă, ca să treacă pe aici trenul sau o păstrăm aşa cum e, fără rod, dar oferind, primăvara, splendida privelişte a florilor de vişin?!

Abordarea chestiunii Ro