Ultimul discurs despre starea UE al lui José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, la Strasbourg, era menit să redea încrederea cetăţenilor. Barroso, care părăseşte scena europeană în 2014, a părut să adreseze un îndemn sincer pentru depăşirea crizei. Răspunsurile deputaţilor au fost însă critice.
În plenara Parlamentului European, unde discursul a fost pronunţat, poate doar euroscepticii nu-şi doresc să preia postul lui Barroso în 2014. în rest, de la preşedintele Parlamentului, Martin Schulz, şi până la liderul liberalilor UE, Guy Verhoftstadt, toţi eurodeputatii de vază şi-au făcut deja un plan de carieră.
Anul viitor, în mai 2014, alegerile europene vor dovedi cine a fost cel mai convingator, iar familia europeană care câştigă aceste alegeri va produce un şef pentru Comisia Europeană.
Acestea fiind zise, câtă sinceritate şi cât electoralism găsim astăzi în încurajările sau criticile lor?
Barroso a intrat în ultimul an de mandat şi transmite un mesaj clar: criza nu a fost creată de europeni, dar ei sunt pe cale de a o rezolva.
"Încredere şi speranţă", iata ce-şi doreste acum Barroso pentru europeni cărora le spune că instituţiile UE au făcut şi face totul pentru a repune pe picioare finanţele europene şi piaţa de muncă.
La drept vorbind, cabinetul comisarului pieţelor financiare Michel Barnier a completat, în proportie de 90%, propunerile necesare pentru defragmentarea finanţelor europene şi prevenirea crizelor viitoare.
În felul său binecunoscut, Barroso nu a ratat ocazia de a aminti că, totuşi, implementarea deciziilor de la Bruxelles şi unele decizii care nu tin de competenţele UE, trebuie gestionate în statele membre.
Precizarea nu este de prisos, întrucât atât Uniunea Bancara cât si bugetul UE şi multe alte măsuri necesare sunt în continuare, sau au fost, multa vreme blocate de capitale.
Şo
