Pieţele de capital au devenit, mai ales în ultimii ani, o ţintă predilectă a politicilor monetare ale principalelor bănci centrale. Scopul este clar definit: banii ieftini trebuie să conducă la creşterea preţurilor acţiunilor, fenomen care va conduce la amplificarea "efectului de bogăţie", necesar relansării unei noi perioade de optimism pentru consumatori.
Dar efectul întârzie să apară pentru majoritatea micilor acţionari, care nu pot face faţă manipulărilor tot mai deschise ale pieţelor, pe fondul dominaţiei absolute a algoritmilor.
Chiar şi în aceste condiţii, pieţelor de capital din economiile dezvoltate, dependente de banii ieftini, le-a pierit subit optimismul, în condiţiile în care apar tot mai multe semnale privind pierderea controlului costurilor de finanţare de către băncile centrale.
În Statele Unite s-au găsit imediat soluţii. Structura indicelui Dow Jones a fost recent schimbată, prin eliminarea acţiunilor Alcoa, Hewlett-Packard şi Bank of America şi introducerea acţiunilor Goldman Sachs, Visa şi Nike. S-a ajuns astfel ca Dow Jones Industrial Average să nu mai aibă aproape nimic de a face cu "industrialul" din numele său.
Va fi de ajuns o astfel de cosmetizare pentru reluarea tendinţei de creştere urmărită de Federal Reserve? Se pare că nu. În cadrul eşalonului superior al băncii centrale americane a apărut încă un "disident", în persoana lui John C. Williams, preşedintele Federal Reserve Bank of San Francisco, care a admis recent că "rezultatele nedorite ale politicilor monetare pot lua forma bulelor speculative".
Acesta a declarat, în cadrul unei conferinţe organizate de National Association for Business Economics, că "boom-urile şi prăbuşirile preţurilor activelor financiare distorsionează cursul economiei şi lasă în urma lor enorme ruine economice".
Referindu-se la modul de acţiune al băncilor centrale, Williams a
