Gazeta Sporturilor vă prezintă o altă selecţionată de tineret, cea care a cucerit publicul şi sălile de concerte din Europa

Se ordonează pe fotolii, în holul hotelului. Îşi caută tonul. "Muzică din asta, cum se aude de la radio, pot să fac în trei minute!". Ei sînt Cristian Andrisş (29 de ani, violă), Cristian Moldovan (27 de ani, vioară), Dariu Chifor (25 de ani, violă), Francesco Ionaşcu (21 de ani, vioară), Răzvan Poptean (31 de ani, clarinet). Au început să studieze muzica la vîrsta cînd gimnastele se apucă de gimnastică: 6-7 ani. Acum fac parte dintre cei 100 de "titulari" ai Orchestrei Naţionale de Tineret, un proiect iniţiat în 2008 de Cristian Mandeal şi Marin Cazacu. Au cîntat la Berlin, la Strasbourg, la Paris, la Ravello (Italia), la Roma, în Auditorium Santa Cecilia, cea mai veche sală de concert din lume. La Festivalul "George Enescu" au susţinut un concert la Sala Palatului, alături de maestrul Lawrence Foster, dirijor evreu de origine română, în prezent stabilit în SUA. Au încercat să-l convingă să-i lase, între repetiţii, la meciul "naţionalei" cu Ungaria. Poate i-aţi văzut prin tribune. Ei erau cei care bombăneau la imn.

- Cum vi se pare publicul de-afară, în comparaţie cu cel din ţară?

- Cel de-afară e mult mai în vîrstă. La Berlin, mă uitam în sală şi erau numai oameni cărunţi. Dar noi avem succes şi la publicul de-afară, şi aici.

- Chiar la Berlin a fost o fază nostimă, am cîntat Rapsodia I, de Enescu, are un final fals, urmează o coda. Lumea a fost atît de euforică, după finalul fals, încît s-a auzit un mare bravo din sală.

- Ce credeţi despre muzica în şcoli?

- E nevoie de ea, ca şi de sport. Muzica te face un om mai bun, nu permite derapări spre droguri. Te obligă să-ţi foloseşti ambele emisfere, mai ales pentru cei care cîntă la pian. Apoi disciplina pe care o dezvolţi prin muzică, la