Publicaţia electronică “Lumea Justiţiei” a informat nu demult că numărul propunerilor admise având ca obiect emiterea mandatelor de interceptare în cazul indiciilor de ameninţări contra siguranţei naţionale este de 3.602 în anul 2012 şi de 2.198 până la data de 8 august 2013. O primă concluzie ar putea fi aceea că siguranţa naţională a României este serios pusă în pericol. În realitate însă, aşa cum bine se ştie, a devenit o practică deja ca multe din dosarele instrumentate de procurori să se susţină aproape în exclusivitate pe interceptări realizate pe baza unor ascultări pe motiv de siguranţă naţională. An de an, mii de astfel de mandate sunt emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mai puţin de doi ani numărul acestora ajungând aproape de 6.000. Un simplu calcul ne arată că au fost emise aproximativ 300 de mandate de acest gen pe lună în anul trecut, media păstrându-se şi pentru acest an.

Ameninţările la adresa siguranţei naţionale a României sunt menţionate în Legea 51/1991. Printre acestea se regăsesc acţiunile care vizează suprimarea independenţei şi indivizibilităţii statului român, provocarea de război sau înlesnirea ocupaţiei militare, trădarea ţării şi actele de terorism. Potenţialii parteneri sunt din ce în ce mai puţini, dar încă nu disperi. În plus, la serviciu tocmai ţi s-a oferit suficient credit încât salariul tău să devină suficient pentru a te răsfăţa.

Dar, fără să simţi, ai trecut de 35 de ani şi te îndrepţi cu paşi neobişnuit de repezi spre pragul de 40 de ani, iar în jurul tău e tot mai gol. Mai puţin, poate, contul din bancă, care este tot mai gras, iar numărul angajaţilor din subordine creşte cu fiecare rid în plus. Părinţii tăi devin tot mai bătrâni, au nevoie de tine, iar tu îţi dai seama că şansele de a găsi pe cineva acasă când te întorci de la birou sunt aproape nule.

Povestea aceasta este tot mai comună în cabine