Cine s-a uitat pe sub fustele televiziunilor dâmboviţene, în ultima perioadă, a putut constata că astea funcţionează fără chiloţi morali. În timp ce feisbucul e foarte roşu montan, amintitele entităţi, care şi-au transformat redactorii în mineri virtuali, arată după chipul şi asemănarea şefilor şi patronilor lor, nişte şmenari cu epoleţi. Par egzamplu, deşi se iau de gât, zilnic, pe motive de promulgator, domnul În Gura Presei şi domnul Lumea Lui Banciu au şi plăceri comune, la care se dedau împreună, cum ar fi consumul de căcat aurifer…
Tot balamucul cu aurul din Apuseni a început în 1992 şi i se datorează jupânului partidului de conservatori, care, iată, nu mai este deloc umanist. Zicea directorul institutului naţional de geologie că, în anul amintit, colonelul antenian şi antediluvian a privatizat instituţia (ce grabă, dom’le!), iar la scurt timp a dispărut arhiva, care cuprindea munca de decenii a elitei geologilor români, concretizată în ridicări geologice şi hărţi cu zăcămintele! La vreo doi-trei ani, sâsâind, au apărut la interval goldcorporeişânii… Au urmat aprobări pe bandă rulantă, taman exact în perimetrele unde este aur şi alea-alea, iar guvernele Nicolae Văcăroiu, Radu Vasile, Adrian Năstase, Emil Boc şi Victor Ponta s-au întrecut să stea capră, că doar din ce se fac ghiulurile de politician serios dacă nu din goldean, nu?
Acu’, să nu fim reacţionari cu munca şi ostili cu investitorii, că-s băieţi mega: vorba şmenăriţei ăleia care ştricuia ştrimfi în reclama pentru goldezi: ei iau călcâiul şi noi laba, adică ne dau 6%, ca la orbeţi. Ba chiar şi mai noul prim-ministru, Victoraş, a avut grijă de copiii ăia de aur: contractul lui prevede că statul roman se obligă să le extindă perimetrul cât vrea muşchii lor, iar Tabloul lui Mendeleev, cu excepţia aurului şi argintului, le aparţine, moca, în întregime!
Eu aş fi de acord cu lampadoforii care n
