O stire anuntata luni dimineata da de veste ca ditamai premierul Romaniei a cerut sa fie audiat ca martor in dosarul unui invinuit cu daravele in justitie, pe numele sau Liviu Dragnea, dar cererea i-a fost respinsa de DNA.
E cusuta cu ata alba, rau de tot. De ce sa ma duc martor cu orice pret, acolo unde nu ma chiama nimeni? Simplu, intrucat sunt premierul Romaniei, intrucat cine se uita la mine are impresia ca priveste la micul ecran, intrucat cine ma aude pe mine i se pare ca asculta radio si, pana la urma, ca sa inteleaga si cei de la DNA cat de important este Dragnea pentru tara, daca premierul tarii se deranjeaza pentru el.
Pare interesant si modul cum prezinta problema domnul Dragnea: tot uitandu-se in dosar, a gasit acolo o solicitare a premierului Victor Ponta in care acesta arata ca vrea sa dea o declaratie de martor, insa cererea ar fi fost respinsa.
Haida-de! Ponta trimisese solicitarea la DNA absolut de capul lui, iar prietenul Dragnea lasa de inteles ca habar n-avea de intentie. Chiar atata lipsa de comunicare sa fie intre cei doi? Sau poate, Ponta vroia sa-i faca o surpriza, ajutandu-si prietenul pe sest. La asa ceva, observa si miopii ca seamana cu un fel de influentare a cercetarii.
Nu trebuie sa explic mai mult, domnul Ponta e procuror, il duce sigur capul fara sa-i explice cineva. Dar nu pot sa uit cum vocifera altadata la adresa presedintelui Romaniei ca ar influenta justitia ori de cate ori acesta aducea vorba, cat de departe, despre o problema aflata pe rol, despre un invinuit aflat in cercetare, despre orice care e legat de judecatori, procurori, invinuiti si inculpati.
Era amestec in justitie, era anticonstitutional, ba chiar asa ceva a figurat in referatul de anul trecut, pe care Eugen Nicolaescu l-a citit cu atat aplomb inutil in Parlament, ca sa justifice suspendarea presedintelui p
