Scris de Cristian Horgoș - „60-istul” Ion Simuţ a avut parte de o aniversare literară la vârsta numită de el „adolescenţa bătrâneţii”.

Fiindcă a devenit şaizecist, Ion Simuţ s-a ales cu un grupaj aniversar în proximul număr al Revistei Familia dar şi cu o aniversare literară în Sala Mare a Primăriei Oradea. Acolo, criticul literar a primit de la primarul Bolojan o diplomă de excelenţă „pentru contribuţiile sale valoroase la studiul literaturii române moderne şi pentru activitatea sa didactică de excepţie în cadrul Universităţii din Oradea” şi încă una de la colegul universitar Ion Zainea din partea Asociaţiei «Pro România Europeană».

Cuvinte frumoase la adresa lui Ion Simuţ au mai rostit în plen redactorii Ioan Moldovan, Traian Ştef, Mircea Pricăjan şi Marius Miheţ de la Revista Familia (ultimii doi fiind disciploi ai lui Ion Simuţ), preşedintele CJ Bihor – Cornel Popa (ca şi fost coleg la Liceul Pedagogic din Oradea) şi hâtrul avocat Paşcu Balaci.60, semn de alarmă

Simuţ a mulţumit tuturor celor prezenţi iar apoi a schiţat câteva frământări ale unui scriitor ajuns la „adolescenţa bătrâneţii”. Astfel, audienţa a aflat că Şerban Foarţă se minuna: „eu la 60? e sexagerat!” că Nicolae Manolescu a fost complimentat ca „sexuagenar” în editorialele omagiale sau, într-un registru mai trist, că Augustin Buzura se întreba, în pragul bătrâneţii, „oare cât mai am?” cu sensul „oare cât voi mai fi lucid?”.

Bazându-se pe spusele unui preot cum că în Biblie scrie că după 70 de ani omul se erodează iar după 80 de ani viaţa e chin, Simuţ a mărturisit că ar fi mulţumit cu încă 10 ani pe care să-i poată „folosi cât mai bine”.Prima întâlnire cu moartea

Apoi a amintit că în timpul tinereţii literare îi era „total indiferentă problema morţii” dar că de la o vârstă încolo „problematica morţii ne intrigă pe toţi”.

Prima întâlnirea zguduitoare cu moartea, pentru