Am auzit atît de des poezia cu Crin Antonescu nu va fi preşedintele României ieşită şi din gura actualului preşedinte al ţării, încît simt nevoia să mă gîndesc la eventualii săi contracandidaţi. Chiar dacă Crin Antonescu a anunţat deunăzi că el nu se mai consideră un simplu candidat, ci viitorul preşedinte al României. Care ar fi aşadar prezidenţiabilii care l-ar putea împiedica pe Crin Antonescu să-şi vadă visul cu ochii? Deocamdată nici unul. Că MRU a anunţat că ar fi dispus să-şi încerce norocul e una, dar, la o adică, pe fostul premier al unguentelor nu-l susţine decît partidul lui de buzunar. Şi chiar dacă-l vor mai susţine alte partide de buzunar, şansa lui de a ajunge preşedinte e la fel de iluzorie ca speranţa românilor că dacă-l aleg pe MRU vor avea şi ei parte de o friptură din vaca de Kobe. Dinspre PDL îşi face încălzirea fostul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu. Omul e lipsit de discurs – ca să nu zic că n-are papagal – şi tot atît de carismatic ca Vasile Blaga, cel priceput la sforării de partid, însă total neavenit la vino încoace cînd se adresează alegătorilor. Singurul lucru pe care l-am observat în evoluţia politică a lui Cătălin Predoiu din ultima vreme e că s-a mai împlinit trupeşte. Din păcate pentru el, românii nu-şi aleg preşedintele după proba cîntarului. De aici încolo sîntem şi mai tare pe tărîmul ipotezelor şi al zvonurilor. Aşadar, la categoria se aude că – Isărescu, preşedinte! Mă îndoiesc. Mugur Isărescu şi-a mai încercat o dată norocul, din postura de premier al României, şi atunci avea aerul că ultimul lucru pe care şi-l doreşte e să devenă preşedinte. Guvernatorul nu voia decît să se întoarcă la Banca Naţională, şi sînt convins că între a intra în istorie ca şef al BNR şi riscul de a mai candida o dată la preşedinţia României, Isărescu preferă uşa mult mai sigură a Băncii Naţionale. Elena Udrea? Că Traian Băsescu ar vr