În lipsa unei etichete mai inspirate, obişnuiesc să numesc „stânga de cafenea” acel grup format din intelectuali care ştiu foarte bine ce nu vor, dar nu ştiu foarte bine ce vor. Din acest motiv, eşuează de fiecare dată când e să spună ce trebuie pus în loc. Acum îi văd, frenetici, cum s-au urcat la ţanc în bărcuţa viguroasă a protestelor privind Roşia Montană.

Unii dintre ei folosesc oportunitatea ca să facă o propagandă aproape deşănţată unui manifest lansat, chiar în aceste zile, de un grup anonim intitulat „Mâna de lucru”. Manifestul poartă titlul „Roşia Montană e mai mult decât Roşia Montană” şi marketingul este evident: agăţarea revendicărilor grupului anonim de entuziasmul revoltelor din aceste zile.

Câteva dintre cele 14 puncte ale manifestului, unele de o înduioşătoare naivitate, le-am auzit deseori propovăduite public de intelectualii stângii de cafenea. Ba ca să fiu sincer, eu cred că „Mâna de lucru” sunt chiar ei, dar fie că nu-şi asumă public – încă - toate gogomăniile stângiste din manifest, fie că li se pare mai palpitant să se dea anonimi, cu tot ce atrage asta - ştiu şi eu, suspans, adrenalină, întâlniri conspirative prin locuri umbroase, cu mesaje scurte şi parole şoptite, gen „To’arăşu’ Bejan, adu tipografia” sau „Pasărea albastră a părăsit cuibul”, aşa cum or fi văzut ei în filmele cu ilegalişti.

Acum pare destul de clar pentru toată lumea că nu problematica ecologică a fost scânteia care a declanşat protestele. Grupurile dur-ecologiste care contestă exploatarea minieră de la Roşia Montană au deja un deceniu de când se tot agită, dar niciodată n-au reuşit să strângă o masă critică pentru un protest cât de cât cumsecade.

Dar în vreme ce intelectualii stângii de cafenea văd o asemănare până la identitate între aspiraţiile celor din stradă şi revendicările din manifestul „Mâinii de lucru”, proorocind că protestele sunt embrionu