Orice gospodar ştie că a da foc, a dărâma, a distruge sunt mai la îndemână decât a crea, a construi, a repara. Iar revoluţia din 1989 ne-a dat o lecţie mult prea costisitoare ca s-o uităm atât de uşor. Căci România ajunsese în situaţia singulară între fostele ţări ale lagărului socialist de a da foc Bibliotecii Centrului Universitar, Muzeului Colecţiilor de Artă, de a demola „măreţele ctitorii” şi a distruge agricultura. Bune, rele, reuşeau totuşi să hrănească un popor de 23 milioane de suflete.
De distrus au distrus şi polonezii, ungurii, cehoslovacii, germanii de est, dar acolo demolarea a vizat sistemul de relaţii ale contenciosului totalitar, industria, economia fiind ajutate să se descurce în economia de piaţă. Clădirile fabricilor şi ale uzinelor sunt tot acolo, atâta doar că acum adăpostesc alte firme şi instalaţii. Produc ce se cere. De aceea, nivelul lor de viaţă şi civilizaţie e mai sus de câteva ori faţă de al nostru.
Vulpea firoscoasă şi gardul Parlamentului
Pe vremuri copiii învăţau la şcoală o povestioară-fabulă de Petre Ispirescu, „Vulpea firoscoasă”, în care este vorba despre stăpânul unei vii lăsate în paragină. Neîngrijită, nu aducea niciun folos şi se umpluse de bălării. În fiecare primăvară, promitea că o va pune pe rod, dar nu se apuca de treabă. Aşa că vulpea continua să-şi crească puii în linişte. În ultima primăvară însă a promis că îi dă foc, moment în care înţeleapta vulpe şi-a sfătuit puii să plece unde or vedea cu ochii.
Acum a venit rândul gardului din jurul Casei Poporului, Palatul de azi al Parlamentului României. Să ne amintim că a fost cât pe ce să fie şi el demolat, chiar dacă nu încurca pe nimeni şi nimeni nu avea idee cu ce poate fi înlocuit. Azi e cel mai vizitat obiectiv turistic.
A demola nu înseamnă a construi
Călătorind prin capitalele Europei Occidentale, oricine se poate c
