Prezentata drept spontana, propunerea rusa vizand distrugerea arsenalului chimic sirian constituie, in realitate, un plan dezbatut de luni de zile de Moscova si Washington.
Scenariul este prea bine pus la punct pentru o idee absolut spontana. Luni dimineata, secretarul de stat, John Kerry, a organizat o conferinta de presa cu scopul de a convinge opinia publica de pretutindeni ca un atac impotriva Siriei este pe deplin justificat. Intrebat cum s-ar putea evita o astfel de interventie, seful diplomatiei americane a raspuns: „Bashar al-Assad ar putea preda comunitatii internationale intregul sau arsenal chimic. Dar nu este pregatit sa faca asta, nu poate”, s-a grabit sa sublinieze Kerry.
Venind cu precizari si dorind sa spulbere eventuale interpretari eronatee ale declaratiei lui Kerry, purtatorul de cuvant al departamentului de stat, Jen Psaki, a declarat ferm ca nu se pune problema unei oferte de negocieri adresata unui „dictator brutal”, nedemn de incredere. O reactie tardiva insa. Pentru ca, la inceputul dupa amiezii, Moscova a lansat „bomba”. Iesind la rampa, ministrul de externe, Sergei Lavrov, a propus aliatului sirian sa plaseze arsenalul chimic sub control international inainte de a fi distrus. Damascul s-a grabit sa raspunda afirmativ. Luate, oarecum, prin surprindere, cancelariile occidentale au salutat ceea ce au catalogat drept „propunerea rusa”.
In aceeasi seara presedintele Statelor Unite a respins perspectiva unor lovituri imediate in Siria si a cerut Congresului sa amane sine die votul privind recurgerea la forta. A doua zi, Franta preia initiativa, prezentant in Consiliul de Securitate al ONU o rezolutie care preia ideea rusa, dar adauga necesitatea ca responsabilii masacrului din 21 august sa fie deferiti Curtii penale internationale.Merita amintit ca, la 1 septembrie, cotidianul israelian Haaretz scria, citand informatii prov
