Scris de Corina Hutan - Este o întrebare la care mă gândeam ieri, la intrarea în sala Studio când, din păcate, nici zece spectatori nu au fost prezenți la întâlnirea cu actorii arădeni, organizată la Teatrul Clasic ”Ioan Slavici”.
Miercuri. Ora 18.00. Teatrul Clasic ”Ioan Slavici”. Unul câte unul își fac apariția actorii – Mariana Tofan, Cecilia Donat, Alina Danciu, Carmen Vlaga Bogdan, Oltea Blaga, Zoltan Lovas – pregătiți să stea față în față cu spectatorii la un eveniment intitulat sugestiv ”Întâlnirea Comunității spectatorilor cu actorii arădeni”.
Ora 18.10. Trei persoane – eu, un coleg de breaslă și o doamnă – suntem singurii spectatori prezenți la intrarea în sala Studio, locul de desfășurare al evenimentului. Trec incă zece minute, deja ne gândim că totul se va anula din lipsa publicului când își mai fac apariția patru persoane, spectatori fideli, ”de-ai casei„, cum se zice. ”Să începem… Vă invităm înăuntru” – ne spune cineva.
Intrăm în sală, actorii se prezintă și încep discuțiile. ”Ce părere aveți despre faptul că suntem atât de puțini, azi, aici?”- întreabă una dintre persoanele din sală. ”E clar, avem o problemă… Nu e foarte plăcut dar asta e. O să discutăm noi, oricum ne cunoaștem…” – răspund actorii.
Și așa au început discuțiile. Discuții aprinse, în contradictoriu dar constructive, zic eu. Asta dacă se va ține cont de ele la un nivel mai înalt…Repertoriul
”De ce nu se mai joacă Casa Bernardei Alba, Minotaurul și Opera Galeria? De ce sunt atât de multe spectacole slabe care se joacă foarte des. Managerul ar trebui să se consulte cu un Consiliu artistic (în care să existe un membru din rândul spectatorilor) în ceea ce privește repertoriul, spectacolele, activitățile teatrului…” – este de părere unul dintre ”fidelii” teatrului.
”Trebuie să dai spectatorilor ceea ce vor, chiar dacă nu sunt cele mai bune piese. Așa mai vi
