Este cel mai important lăcaş de cult ortodox din oraş. Istoria lui începe în 1919, când episcopul Nicolae Ivan s-a adresat Consiliului Dirigent al Transilvaniei, solicitând un ajutor financiar necesar ridicarii unei catedrale ortodoxe la Cluj.
Un an mai târziu, el a solicitat primăriei clujene ca parcul din faţa Teatrului Naţional să fie cedat pentru zidirea catedralei. Dupa ce ambele cereri au fost acceptate, a fost organizat un concurs de proiecte, câştigat de arhitecţii George Cristinel şi Constantin Pomponiu.
Biserica a fost ridicată în perioada anilor 1923-1933, înscriindu-se în curentul stilistic românesc. Poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului" - data intrării Armatei Române în Transilvania (15 august 1916).
Catedrala este o construcţie masivă, monumentală, foarte spaţioasa, cu absidele naosului adânci, balcoane laterale susţinute de coloane şi balcon pentru cor. Turla de pe naos, deschisa, este grandioasa, iar pe pridvor sunt alte doua turle oarbe. Cupola a fost concepută după modelul catedralei Sfintei Sofia. Biserica are patru clopote, aduse din Ungaria cel mai mare dintre ele cântarind aproape 2 tone. În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 1996, Catedrala a intrat într-un amplu proces de restaurare a exteriorului, încheiat în anul 1999. În interior atrag atenţia mozaicurile de factură bizantină, realizate între 2001-2003 de o echipă de meşteri ieşeni. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului care este totodată şi mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului.
