• Aproape doua luni a ratacit, impreuna cu cei patru copii, prin iadul razboiului • A fugit pe sub tirul rebelilor si al armatei • Adapostul de o noapte a fost bombardat de rebeli • Prima bomba a cazut in curtea casei sale • O ruda a fost ucisa de o bomba care a cazut peste casa • Ea si copiii au mancat ceea ce le-au dat oamenii milostivi • A ajuns intr-un final sub protectia Ambasadei Romaniei din Siria • Miercurea trecuta, dupa lungi chinuri, a ajuns in Dumesti, satul natal • Desi refugiata, isi doreste sa se intoarca in Siria, acolo unde considera ca este casa ei
A fost despartita de sot de un razboi care nu era al ei. A trait pe viu atrocitatile luptelor. A indurat mai mult decat pot indura chiar si soldatii adevarati. S-a garbovit sub povara necazurilor. A rezistat doar pentru cei patru micuti din jurul ei. A pribegit doua luni intr-o tara sfasiata de razboi. A strans din dinti si acum a ajuns acasa. Dar necazurile nu s-au incheiat pentru Mihaela Gradinariu. Femeia, in varsta de 38 ani, incearca acum sa se adapteze unui stil de viata diferit de cel pe care l-a avut timp de trei ani. Cel mai mare copil, o fetita de 10 ani, nu se poate inscrie la scoala pentru ca nu stie sa scrie si sa citeasca in limba romana, desi intelege si vorbeste perfect. Isi asteapta sotul sa vina din Cipru si sa hotarasca viitorul familiei. Chiar si acum duce dorul Siriei, acolo unde considera ca este casa ei.
A ajuns in Siria odata cu razboiul
Anul 2002 a gasit-o pe Mihaela Gradinariu in Cipru. Femeia lucra in domeniul distributiei de produse agricole. Acolo l-a cunsocut pe Munir al-Kadah, cel care avea sa-i devina sot. A fost dragoste la prima vedere. Dupa nici un an, Mihaela a nascut o fetita, Amira Valentina. Relatia celor doi a durat aproape 8 ani pana sa fie oficializata. Dupa luna de miere, cei doi, impreuna cu fetita Amira, s-au mutat in Nawa Daraa
