Este foarte greu de spus care va fi pînă la urmă soarta Proiectului „Roşia Montană“. Dar protestele de stradă izbucnite la sfîrşitul săptămînii trecute pot prevesti schimbări importante la scara întregii societăţi.
Manifestaţiile se încadrează într-un curent întîlnit în mai multe părţi ale Europei lovite de criză, cu precădere în zona mediteraneană şi în Balcani. Sînt zone în care suferinţele cauzate de programele de austeritate se suprapun nemulţumirilor mai vechi, mocnite, cauzate de corupţia politică. Sînt indignaţii din Spania, manifestanţii antiausteritate din Portugalia, italienii care au mers cu Beppe Grillo, bulgarii, slovenii şi macedonenii care au invadat străzile din cauza corupţiei politicienilor, grecii exasperaţi de sărăcie şi şomaj.
DE ACELASI AUTOR Sindromul PCR - criza politică pe care nu o vedem Sfîrşitul "podului de flori", începutul pragmatismului? Dincolo de frontiera populismului Relaţia România-Ungaria, la testul de rupere al politicienilor În Europa şi la noi, tot mai mulţi oameni devin convinşi că problema nu se află la un partid sau altul, nu la o „familie politică“ sau alta, ci la sistem în întregul său. În marea lor majoritate tineri ai „generaţiei Facebook“, ei nu mai dau doi bani pe alternanţa la putere. O văd mai degrabă ca pe o garanţie că lucrurile nu se vor schimba. Felul în care autorităţile au gestionat spinoasa chestiune a Proiectului „Roşia Montană“ nu face decît să sădească această convingere în şi mai multe conştiinţe.
În aceste zile, Proiectul „Roşia Montană“ a scos oamenii în stradă. Şi, atenţie, este suficientă o singură vorbă negîndită, este îndeajuns un singur gest necugetat al unui lider, fie el premierul sau preşedintele, pentru ca protestele să se amplifice, lista nemulţumirilor să se lungească, amploarea protestului să crească în proporţie geometrică. Aşa cum i s-a întîmplat preşedintelui Traia
