În perioada Festivalului Dilemei vechi, în Cetatea Alba Iulia, pe Traseul porţilor au fost aşezate tarabe ale meşterilor locali. Unele mai avangardiste, cu bijuterii ori alte accesorii făurite după mintea şi imaginaţia fiecăruia; altele – cu „produse tradiţionale“, fie pe linia istorică, fie etnografică, de la costume populare şi oale de lut la medalioane cu Mihai Viteazu, Horea sau sigilii ale Cetăţii; şi, evident, altele mixte, cu obiecte ce îmbină cele două trenduri. Meşterii întîlniţi erau fie amatori şi autodidacţi, fie şcoliţi – chiar la Arte Plastice. În general pasionaţi de ce făceau, fără să scoată prea mulţi bani din asta.
Unii dintre posesorii de tarabe – puţini, ce-i drept – îşi au permanent locul în Cetate: Magdalena Pînzaru este un exemplu. La Poarta a treia are un stand permanent de suveniruri cu... specificul Cetăţii. Totul e făcut manual, ea fiind artist plastic amator. Îmi atrag atenţia pergamentele cu texte legate de istoria oraşului – Proclamarea Unirii, începînd cu Mihai Viteazul –, textele originale, luate din documente. Şi unele religioase, din Arsenie Boca, pe care Magdalenea îl consideră „Sfîntul Ardealului, deşi nu a fost încă sanctificat.“ Dna Pînzaru mai face medalioane din istoria oraşului: cu Poarta a treia, cu catedrala, cu celula lui Horea, cu Decebal şi Traian.
Cel mai bine merg magneţii de frigider cu daci şi romani, mai ales că, de curînd, a avut reprezentaţie în Cetate Legiunea a XIII-a Gemina.
DE ACELASI AUTOR Femei, irealităţi, Woody Filme proaste şi generaţii Ligia Femei bărbate şi profesioniste Claudia Cioacă are şi ea o tarabă permanentă. Face produse din fier forjat, bijuterii modelate din pastă polimerică, în forme neconvenţionale: „ciocolată, ciocolată muşcată, bomboane, bomboane muşcate, acadele, praline, maci, flori textile, animăluţe, personaje din desene animate.“ Mai există bijuterii croşetate,