Am jucat slab şi cu frică aceste preliminarii. Am mizat pe apărare şi noroc pe contraatac. Pentru a prinde locul 2 trebuie să dăm minim 9 goluri în ultimele două meciuri, dacă Turcia îşi câştigă „dubla”. „Temporizarea” lui Angelo Niculescu a fost un lux faţă de „jocul de aşteptare” al lui Piţurcă.

România riscă să urmeze „traiectoria” Ungariei

După înfrângerea acasă în faţa Turciei se impune totuşi o analiză serioasă a situaţiei echipei Naţionale a României. Pentru a nu risca să ajungem ca Ungaria: din 1988 inclusiv şi până în 2012, Ungaria nu a mai fost prezentă la un turneu final în cele 13 participări la preliminarii, 7 pentru europene, 6 pentru mondiale şi nici acum este sigură că va prinde măcar barajul. România din 2000 şi până în prezent, a ratat 3 calificări la mondiale (2002, 2006 şi 2010) şi 2 calificări la europene (2004 şi 2010) şi este nesigură şi de locul de baraj pentru mondialele din 2014. Am luat ca reper Ungaria, nu pentru că este o ţară vecină şi la fel ca şi noi, o ţară fost comunistă, ci din alte două motive: între 1962 – nu mergem mai departe în istorie la „Ungaria Mare” din 1948-1954 – şi 1986, deci timp de aproape 25 de ani a avut o echipă mai mult decât competitivă şi nimeni nu îşi închipuia prăbuşirea care a urmat; România a fost şi ea competitivă (chiar dacă a avut rezultate puţin sub Ungaria) între 1966 şi 1986, iar între 1989 şi 1998 a avut chiar o perioadă cu performanţe notabile. După care a urmat ceea ce vedem şi astăzi, iar viitorul nu este deloc roz.

Strategie „Piţurcă” – mica ciupeală şi Dumnezeu cu mila

Naţionala României a avut o evoluţie modestă în cele 8 meciuri disputate până în prezent în preliminarile CM 2014. În mai multe meciuri s-a mers pe „varianta” tactică a jocului de aşteptare. Oricine ştie ce înseamnă. Un joc preponderent în treimea proprie cu contratacuri din care se speră