Cea mai banală, dar şi cea mai precisă propoziţie, spusă în legătură cu 11 septembrie, anunţa simplu, încă din primele clipe ale tragediei: Lumea va fi altfel. Cît de mult, altfel? şi, mai ales, Cum, altfel?, avem prilejul să evaluăm, de atunci încoace, în fiecare an.
Chiar dacă statele şi marile comunităţi umane, din motive care ţin de caracteristicile lor de civilizaţie, cultură şi putere, parcurg în acelaşi timp kantian secvenţe istorico-temporale diferite, interacţiunea tot mai intensă dintre ele, impusă de globalizare, creează condiţiile unei contemporaneităţi secundare, mai slabă, dar totuşi capabilă să creeze o unitate de destin şi parcurs pe care o numesc "sincronicitate istorică derivată". În acest sens, 11 septembrie ni s-a întîmplat şi nouă, nu doar americanilor şi Americii, iar consecinţele acelor evenimente interferează cu viaţa fiecăruia dintre noi: persoană, comunitate, stat. Viaţa noastră, de atunci, este altfel. Ceea ce continuă să difere este unitatea cu care măsurăm această diferenţă şi referenţialele de care ne servim, pentru a-i sesiza caracteristicile!
Cei răspunzători de destinele politice ale Statelor Unite au decis atunci, şi încă un deceniu după aceea, că "Altfel" echivalează cu îmbrăţişarea unei posturi active de modelare a condiţiilor internaţionale care va include, ba chiar la loc de frunte, instrumentele de forţă şi presiune militară. SUA nu mai pot continua să fie o super-putere globală, legată de mîini şi de picioare în situaţiile în care ar fi în interesul ei să folosească unul dintre cele mai importante atuuri: puterea militară. Aceasta a fost decizia administraţiei Bush, atunci cînd, dintr-o sală de şcoală elementară, a pronunţat cuvintele fatidice: "America se află în război!". O propoziţie justificată nu în ultimul rînd de faptul că asaltul asupra Americii, la 11 septembrie, avea caracteristicile unei operaţiuni de răz
