Au ieşit vreo zece mii de manifestanţi în Piaţa Universităţii bucureştene şi alte câteva mii în marile oraşe din ţară, contestând controversatul proiect minier „Roşia Montană”. Guvernul, preşedintele „tuturor românilor”, aleşii din parlament fie s-au speriat, fie şi-au făcut oarece calcule electorale şi au dat-o la-ntors cu respectivul proiect investiţional. Premierul Ponta a trimis proiectul legii la parlament, declarând în acelaşi timp că, îmbrăcând haina de ales (nu pe aceea de personaj executiv), va vota împotriva acestei legi.

Copreşedintele USL, Crin, s-a poziţionat clar împotrivă, capacitându-i şi pe liberali să respingă proiectul. Traian Băsescu, omul care vreme de vreo şapte-opt ani a făcut insistent, ca un veritabil lobbyist, propagandă în favoarea ălora de la Gold Corporation, s-a răsucit şi dumnealui impresionat foarte de mesajul străzii şi a zis că îşi ia mâna de pe Roşia Montană şi că vrea să fie de-acum încolo doar mediator între părţi. Protestatarilor din pieţe, majoritatea tineri, instruiţi, şcoliţi, familiarizaţi cu reţelele de socializare şi cu mesajele transparente de pe smartphone, li s-a aprins beculeţul roşu; au simţit că e ceva putred în Danemarca şi nu prea mai înghit gogoşile şi piruetele politicienilor; nu le pasă nici de băsişti, nici de antibăsişti. Nu mai pot fi prostiţi cu televizorul. Vor să ştie ce se ascunde în acest controversat proiect, ca şi în altele pe care guvernele şi înalţii decidenţi postdecembrişti le-au încheiat în paguba statului român.

Să luăm, bunăoară, scandalul Bechtel, cu neterminata autostradă Transilvania. Ce mai lupte s-au dat şi încă se mai dau în parlament şi pe televiziuni, pe această temă! Răzbat peste ţară acuzele celor două tabere, portocalie şi uselistă, pe eterna schemă; sunteţi nişte hoţi şi incompetenţi, ba voi sunteţi nişte mafioţi! Contractul cu Bechtel s-a semnat pe vremea