În a doua jumătate a lunii august am avut temperaturi foarte ridicate în zona de sud-vest a ţării, atât în aer, cât şi în apă. Astfel că apa Dunării a atins şi temperaturi de 29 grade C. Aşa cum ar fi normal, somnul ar trebui căutat în gropanele adânci sau pe curent puternic. Totuşi, în cele 5-6 şedinţe de pescuit pe Dunăre cu cloncul la somn, am observat câteva tabieturi ale mustăcioşilor pe care cu greu le-am înţeles.

În prima şedinţă am pescuit în amonte de Cazanele Mari, pe adâncimi cuprinse între 20-30 de metri. S-au ridicat puţini la momeală şi am reuşit doar capturarea unui somotel de 80 cm. Peste câteva zile, o altă echipă de cloncari a bătut zona şi nu a ridicat nimic. Dezamăgiţi de rezultat, au hotărât să vină la mal. Acolo au găsit un localnic care le-a indicat să pescuiască în gura unui golf, pe adâncimi de 10-15 metri. Cam reticenţi, au hotărât să încerce câteva „mâini” şi acolo. În circa 2 ore de cloncăneală, au ridicat patru somni între 3 şi 12 kg. Rezultat incredibil, ţinând cont că nu departe de zona respectivă era organizată o tabără de clonc şi un concurs tot de clonc, unde participau peste 20 de bărci.

Cum era normal, ziua următoare am revenit pe locaţia respectivă şi împreună cu partenerul de pescuit am reuşit să prindem 11 somni între 70 şi 90 cm, în numai 4-5 ore de cloncănit. Nu mari, dar ritmul trăsăturilor era fantastic; am avut şi câte două atacuri simultan. Toate astea în gura unui golfuleţ care, pentru perioada caldă, când apa avea 28-29 grade C, nu reprezenta o locaţie unde sperai la ceva.

Peste alte câteva zile am revenit în acelaşi loc, dar rezultatele au fost umilitoare. Nu am reuşit să prindem nici un somn. Au mai urmat alte două şedinţe şi rezultate zero; era clar, somnii părăsiseră zona.

Ce au căutat acolo? Această întrebare m-a frământat câteva zile. Am ajuns la concluzia că doi factori au determinat apari