Pe Marius Vlad Budoiu, care a cântat la Operă rolul titular din „Otello“ şi ieri, la Sala Palatului, în poemul simfonic „Vox Maris“ de George Enescu, îl mai puteţi asculta şi pe 15 septembrie, în „Aurul Rinului“ de Wagner

Marius Vlad Budoiu (43 de ani) a preluat pe ultima sută de metri rolul maurului din Veneţia, în opera Otello de Verdi, care s-a cântat la Opera Naţională Bucureşti (ONB) vineri şi luni. L-a ajutat însă experienţa pe care o avea cu această partitură. Cu regizoarea bulgară Vera Nemirova spune că „s-a întâlnit la jumătatea drumului“.

Artistul este unul dintre puţinii tenori români care abordează opera wagneriană, pe care o consideră un eveniment complex, ce îmbină drama cu muzica şi cu spectacolul vizual. În vara aceasta a cântat sub bagheta lui Daniel Barenboim, în cadrul BBC Proms, şi spune că de-abia aşteaptă să-l revadă în septembrie la Bucureşti. De asemenea, el spune că „Inelul Nibelungului este o variantă mai complexă de Stăpânul Inelelor“.

Aţi intrat în spectacolul cu Otello pe ultima sută de metri. V-a fost greu? Cum v-aţi adaptat provocării?

N-a fost deloc greu, pentru că eu făcusem repetiţiile la acest spectacol (e vorba de repetiţiile cu orchestră, necesare oricărei montări în premieră – n. red.), Peter Seiffert (tenorul care trebuia iniţial să cânte în rolul Otello – n. red.) urma să vină doar cu trei zile înainte de prima reprezentaţie. Aş spune că eu eram în momentul acela cu glonţul pe ţeavă.

„ZARURILE AU CĂZUT BINE“

Dar cu dirijoarea Keri-Lynn Wilson, invitată specială a acestui festival, cum v-aţi împăcat? N-a fost prea din scurt?

Şi în cazul acesta, eu mai lucrasem înainte cu ea şi ne cunoşteam stilurile. Zarurile au căzut bine.

Aţi cântat de fiecare dată cu altă soprană în rolul Desdemonei: vineri a fost Iulia Isaev, iar luni