Pe scena politica e paruiala. Vom tot vorbi despre ea si nici nu cred ca va avea efecte notabile pentru viata noastra. Mai grav este ceea ce se intampla in strada.

In doar cateva zile un copil a fost mancat de caini, o femeie a fost violata si un om a fost impuscat in trafic, toate intr-un perimetru de cativa kilometri patrati in mijlocul Bucurestiului.

O fi ceva in neregula?

Despre victima cainilor s-a discutat enorm, nu mai revin. Dar celelalte doua cazuri sunt relativ noi. Ele sunt socante nu atat prin faptele in sine, cat prin circumstantele lor.

Sigur ca zilnic femeile sufera agresiuni sexuale, multe nici macar nu se mai duc la politie. Dar de aceasta data vorbim despre una comisa in plina zi, cand strazile sunt pline de oameni, la ora 16:00 mai precis, in buricul Capitalei, pe un bulevard, nu printre blocuri sau printr-o periferie intunecoasa.

Nimeni nu i-a sarit in aparare acelei femei cu cutitul la gat. Si prin aparare nu inteleg o interventie directa care poate, daca este vorba despre un psihopat, nici nu era indicata, ci despre un simplu telefon gratuit la 112. "Alo, politia, langa noi o femeie e luata cu japca de pe strada!" Atat si nimic mai mult.

Din zeci de oameni care asteptau autobuzul sau treceau pe acolo nimeni nu a simtit nevoia sa faca acest gest minim de solidaritate, de omenie, de civilizatie.

Murim de grija maidanezilor, dar cand o femeie este luata cu cutitul la gat de langa noi ne vedem linistiti de treaba noastra. Cata alienare, cat egoism si cata dezumanizare denota o asemenea indiferenta?

Dar mai e o cauza. Teama. Multi se tem sa intervina pentru ca nu au incredere in politie. Se tem ca agresorul va scapa basma curata, va afla cumva cine a dat alerta si se va razbuna.

In cealalta intamplare femeia a fost agresoare, nu agresata, ea a