Fermierii locali au reuşit până în prezent să ducă în hambare şi silozuri porumbul de pe 26% din cele 2,7 milioane de hectare însămânţate în această primăvară, a anunţat ieri Daniel Constantin, ministrul agriculturii, prezent la evenimentul Ziua Porumbului, organizat în localitatea Orezu din Ialomiţa de firma Elsit Com, o fermă de 2.300 de hectare.
„Problema legată de piaţă este integrarea. Trebuie să lucrăm pe flux, să mergem cu producţia de porumb către zootehnie şi să creştem producţia venind cu valoare adăugată (…). Media de productivitate nu este îmbucurătoare, pentru că avem exploataţii mici. Dintr-un milion de fermieri care cer an de an subvenţii de la APIA, 80% au sub 5 hectate“, a spus ministrul.
Producţia românească de porumb este estimată în acest an la 10 milioane de tone, în creştere cu 85% faţă de sezonul trecut, atunci când productivitatea a fost redusă ca urmare a secetei prelungite, potrivit unui raport de piaţă din septembrie al traderului Alfred Toepfer International. România este al doilea jucător din UE la producţia de porumb şi ocupă aceeaşi poziţie şi în bazinul Mării Negre.
România este cu 5 milioane de tone sub producţia Franţei, liderul blocului continental, ca urmare a unei productivităţi aproape la jumătate. La eficienţa redusă contribuie atât clima, cât şi fărâmiţarea excesivă a pieţei funciare locale.
Porumbul este un adevărat centru de profit pentru agricultorili cu ferme semiindustriale sau industriale. La o productivitate de 8 tone la hectar marja netă de profit este de 40%, de două ori mai mare decât cea de la grâu.
Totuşi, câştigurile mai mari vin alături de riscuri mai mari în condiţiile în care cultura este relativ sensibilă la secetă.
Recolta bogată de porumb are impact atât asupra companiilor din zootehnie pe linia preţului furajelor, cât şi asupra jocurilor din piaţa bioetanolu
