Am primit zilele trecute un mail de la Yahoo! Am crezut că am câştigat ceva la vreo tombolă, că trebuie să-mi schimb parola sau că trebuie să răspund la o întrebare de securitate de genul: „Unde ţi-ai petrecut luna de miere?“.
L-am citit: „Yahoo! doreşte să se asigure că agenda dvs. conţine cele mai recente şi corecte adrese de e-mail ale membrilor familiei, prietenilor şi persoanelor de contact cu care aveţi nevoie să comunicaţi. Am observat că aveţi în agendă adrese de e-mail care nu mai sunt valide, motiv pentru care acestea au fost şterse...“
Şi singura adresă de e-mail pe care Yahoo m-a informat că mi-a şters-o este a ta. Nu ştiu cum a aflat Yahoo că tu nu mai eşti o adresă validă. Ai fost cândva. Aveai un trandafir roz în lista mea de contacte. Şi de fiecare dată când trandafirul roz apărea „activat“ (înflorit) ştiam că pot să-ţi scriu, că pot să te întreb cum te simţi (te simţeai rău) şi eram sigur că trăieşti. Pe trandafirul acela roz ţi-am scris zeci de mesaje, să-ţi spun dacă am găsit o cutie de Tarceva la vreo farmacie. Medicamentul ăsta afurisit mi-a scos sufletul, alergând din farmacie în farmacie, prin oraşul acesta turbat. Dar nu vreau să mă plâng...
Am fost mai curajos scriindu-ţi pe trandafirul tău roz, am putut să te încurajez fără să mă uit în ochii tăi şi fără ca tu să observi spaima din ochii mei. Mi-ai cerut şi tu sfaturi, dar eu ţi-am dat numai sfaturi proaste. Până la urmă, tu ai luat toate deciziile. Am stat ascuns după trandafirul roz, impersonal şi rece, ca tot acest serviciu de la Yahoo! M-am ascuns cu sentimentul vinovăţiei, pentru că ştiam că nu sunt în stare să te salvez. Bolile îi sperie pe oameni şi-i transformă în nişte laşi penibili.
Yahoo ar trebui să facă ceva cu aceste adrese care nu mai sunt valide. Să facă un cimitir.
Să-ţi mai spun ceva! La vreo două luni de când n-ai mai fos
