E senzaţional de incredibil acest Daniel Mitrofan, de la PDL Brăila. Cum reuşeşte el să reziste de atâta vreme sub conducerea pesediştilor (hai, useliştilor, dacă vreţi voi), deşi el a fost uns în această funcţie de cei de la PDL. E clar că undeva, la mijlocul drumului, s-a produs o mică trădare, căci altfel nenea Mitrofan ar fi zburat din funcţia de director cu o viteză de 14 ori mai mare decât cea cu care a fost teleportat, zilele trecute, din Biroul Permanent Judeţean al PDL Brăila.

Uite că eu nu am să mă înrolez în armata celor care îl detestă pe Mitrofan pentru că pe sub tricoul portocaliu poartă unul de pesedist. Făcut cadou de eternul Bunea Stancu, se înţelege. Şi acum vă întreb: bre, ce politruc întreg la minte ar refuza un cadou consistent de la Bunea Stancu? Şi de ce să îi dau cu tifla lui Stancu? Doar pentru că o să te laude în şedinţele de partid unul ca Nazare? Păi, pentru asta ai intrat tu în politică? Ca să fii corect, să ai coloană vertebrală, să nu trădezi? E, în acest caz, e clar că ai greşit adresa, căci printre puşcăriabili trebuie să o arzi precum puşcăriaşii, nu ca aristocraţii, altfel rişti să ţi-o iei, ca să zic aşa.

Eu îl înţeleg perfect pe Daniel Mitrofan. În nemernicia lui, vorba maestrului Gheorghe Dinică, Mitrofan a ales să fie într-o echipă, dar să ţină cu trupa adversă. Şi îl înţeleg, pentru că îl cred pe cuvânt că i-a fost foame, că a fost, este şi va fi un fomist. Iar pentru un om aflat în foame trebuie să avem compasiune. În fond, ce anume a făcut atât de rău Mitrofan încât să merite bombardat cu pietre în piaţa publică? Ok, a candidat la parlamentare din partea PDL, dar nu şi-a făcut aproape deloc campanie electorală, de frică să nu cumva să îi fure 1-2 procente contracandidatului USL. De parcă dacă Mitrofan ar fi ieşit pe stradă, printre oameni, ar fi reuşit să îl învingă pe candidatul USL. Dacă şi-ar fi