Se spune ca in 1996, cand filma "Happy Together" in Argentina, Wong Kar-wai a descoperit intr-un magazin o poza cu Bruce Lee care i s-a parut fotogenic si ca asa i-a venit ideea unui film despre maestrul acestuia, Ip Man, si despre kung fu. Pentru "The Grandmaster", Wong a intalnit peste 100 de maestri kung fu, dar filmul e, mai degraba, "kung fum" pentru ca, printre momentele coregrafice, cineastul introduce ingredientele sale obisnuite: fum, picaturi de apa cazand in ralenti si, fireste, un love story ascetic ce strabate timpul.
Wong Kar-wai a crescut in Hong Kong unde, in anii 60-70, era plin de scoli de arte martiale, multe conduse de maestri chinezi. Insa mama nu l-a lasat sa mearga, spunandu-i ca numai politistii si golanii le frecventeaza.
Eu am alta amintire cu Bruce Lee: primele poze cu el le-am vazut prin anii 80 intr-o tabara din Busteni unde eram in vacanta cu scoala. Se vindeau la discoteca unde dansam seara pe hitul "Marina" si unde ne uitam siderate dupa baietii polonezi, blonzi si inaccesibili (fiind deja la liceu). Primii baieti straini pe care ii vedeam in carne si oase.
Ce departe e aceasta amintire, ca si imaginea asiaticului la bustul gol despre care nu intelegeam de ce e tot timpul dezbracat, de maiestuosul film al lui Wong Kar-wai. Maiestuos si pretentios, vazut intr-o proiectie de presa criminala, rebegita de frig afara la MTR si inghitind cu noduri o traducere de pe net (cea care s-a dat la Anonimul, nu care intra in sali!) care folosea "tre" in loc de "trebuie" si amintea intr-un loc chiar si de oala cu sarmale (chinezesti, desigur).
Filmul incepe cu o complicata secventa de kung fu desfasurata noaptea, pe ploaie. Ip Man (Tony Leung Chiu-wai) are pe cap o palarie panama care il face sa semene cu Dan Nutu in filmul "Puzzle". Nici ploaia, nici adversarii pe care ii invinge unul cate unul nu ii stric
