- Editorial - nr. 178 / 12 Septembrie, 2013 In decursul indelungatei noastre existente pe aceste meleaguri au fost numeroase momentele pe care le-am ratat tocmai pentru ca, mereu dezbinati si deseori cu capul in nori, romanii n-au stiut sa fructifice avantajele istoriei. Adica, adeseori, n-am reusit sa ne adunam pentru a fi "la ora si la locul potrivit” in ceasul marilor decizii. Aceasta atitudine de nepasare si semiindiferenta ne-a costat scump, motiv pentru care romanii sunt considerati poporul si natiunea care au dat cel mai mare tribut pentru a-si asigura existenta. Cu alte cuvinte, pentru ceea ce avem si suntem astazi, am platit cu varf si indesat. De aceea, fiecare palma de pamant pe care o simtim sub picioarele noastre este imbibata de sangele si sacrificiul inaintasilor nostri, care de multe ori si-au irosit in van nu numai truda, ci si viata, fie pentru repararea unor greseli decizionale majore, fie pentru indiferenta si nepasarea contemporanilor. Desi lectiile pe care istoria ni le-a administrat de-a lungul veacurilor au fost dure, noi, romanii, avem non calitatea de a fi superficiali si de a uita repede, nefiind capabili sa invatam din propriile greseli si cu atat mai putin dintr-ale altora. De aceea, la noi istoria se cam tot repeta, fara a trage din ea invatamintele care se cuvin. De fapt, cum sa tinem noi minte relele care ni s-au intamplat acum o mie, cinci sute sau o suta de ani, din moment ce dam impresia ca am uitat aproape complet evenimentele tragice de la inceputul anilor ’90, coplesiti de fortele obscure care lucrau de zor la demolarea dinauntru a tarii, Ardealul nostru sfant fiind prima victima vizata! Au fost zile de mare cosmar, si cei care ne dadeam seama in ce situatie ne aflam eram disperati pentru ca, in acel moment de dezintegrare a institutiilor de aparare a statului, nu aveai pe ce te sprijini si nici nu vedeam o forta capabila sa tin