Senatorii au spus un „NU” categoric unei propuneri legislative care prevedea majorarea alocaţiei copiilor cu doi lei, adică de la 42 de lei, la 50 de lei. Motivul? Evident, cel etern: nu sunt bani la buget.

În timpul dezbaterilor din plen, preşedintele Senatului, Crin Antonescu, a precizat că deşi proiectul este benefic pentru un anumit segment social, nu poate fi susţinut de Guvern din pricina impactului financiar pe care l-ar avea. În schimb, s-au găsit resursele necesare pentru a suporta creşterea indemnizaţiilor pe care le primesc edilii, ca să primească şi ei, bieţii, „aceleaşi drepturi pe care le au funcţionarii din primării”.

Aşa se face că alocaţii pentru copii rămâne la nivelul din 2008, deşi de atunci preţurile alimentelor, al îmbrăcămintei şi încălţămintei, al tuturor celor necesare pentru creşterea unui copil, au crescut considerabil, în paralel cu o diminuare a veniturilor părinţilor.

Cu alocaţia ridicolă pe care statul, în „generozitatea” lui, o asigură fiecărui copil cu vârsta între doi ani şi 18 ani, România este ruşinea Europei. Aproape un sfert dintre micuţi duc lipsă de fructe şi legule, iar pentru circa o treime dintre ei, alimentaţia are deficit de proteine, potrivit celei mari recente statistici Eurostat. Asta în timp ce în celelalte state europene, procentajele variază între 0,5 şi 2 la sută.

Cu toate acestea, în urmă cu puţin timp, preşedintele statului s-a arătat, extrem de preocupat de scăderea demografică din România, arătând că în ritmul actual, ţara noastră va ajunge să aibă doar 15 milioane de locuitori în 2030. „Maternitatea este una dintre misiunile fundamentale ale femeii”, a ţinut să precizeze Traian Băsescu, trecând cu vederea faptul că o mămică din România nu are garanţia locului de muncă la întoarcerea din concediul de îngrijire a copilului, că un copil beneficiază de o alocaţie decentă, de 200 de lei,