Inegalitatea socială este tema tratată, din păcate la un nivel destul de superficial, în filmul „Elysium“, cu Matt Damon şi Jodie Foster în rolurile principale.
Spre deosebire de alte filme science-fiction recente (în primul rând rateul „Oblivion. Planeta uitată“), noua producţie hollywoodiană „Elysium“ acordă atenţie detaliilor, încercând să creeze un univers imaginar cât mai credibil. Este prima condiţie a unui science-fiction de calitate, pentru că acest gen artistic este de fapt unul realist, plecând însă de la nişte premise imaginare (dar fundamentate ştiinţific). O dată convenţia acceptată, lucrurile trebuie să aibă coerenţă şi verosimilitate logică, pentru a te face să crezi în ceea ce vezi sau citeşti.
Nu altfel procedase regizorul de origine sud-africană Neill Blomkamp (33 de ani, a imigrat în Canada la 18 ani) în precedentul său film, debutul în lungmetraj cu „District 9“ (2009), tot un film SF, care a avut un mare succes mai ales la critică. Astfel aşteptările pentru noul său film, acest „Elysium“, erau foarte mari, şi din păcate Blomkamp nu le îndeplineşte decât parţial.
În anul 2154...
Ne aflăm tocmai în anul 2154, iar principala problemă a omenirii este imensul decalaj dintre săraci şi bogaţi, rezultat din suprapopulare şi din secătuirea treptată a resurselor. Datarea îngrijită, credibilă dovedeşte, la rândul său, seriozitatea peliculei, cu alte cuvinte nu avem de-a face cu o fantezie care nu se ia în serios, aşa cum era „Pacific Rim / Cercul de foc“ (a cărui acţiune era plasată peste un deceniu din prezent).
Ca urmare a acestei „stări de fapt“, cei înstăriţi s-au retras pe o mega-staţie orbitală, denumită Elysium, lăsând Pământul devastat şi devenit nelocuibil maselor de „oameni ai muncii“, care trăiesc în aglomeraţie şi într-o insecuritate permanentă. Accesul pe Elysium se face foarte greu, cere un buzunar foarte gros, ia
