Dacă treci zilele astea prin Parcul Colţea, de lângă Piaţa Universităţii, vezi atârnate între copaci viori de sticlă, care se rotesc când bate vântul ca nişte frunze mari, translucide.
Lucrările sunt creaţia artistului plastic Iulia Năstase şi fac parte din „Bucureştiul creativ“ – secţiunea Festivalului care se desfăşoară în afara sălilor de concert. Sunt expuse până pe 28 septembrie.
„Astea e lucrarea mea de licenţă, dar scopul este să cânte!“, spune Iulia zâmbind, cu braţele deschise larg şi îndreptate în sus, spre viorile de sticlă agăţate cu gută, între doi copaci. Astăzi sunt doar câteva, dar până pe 28 septembrie vor fi 18 bucăţi – câte au mai rămas din cele 40 pe care le-a creat începând din septembrie anul trecut, de când i-a venit ideea unei viori de sticlă. Restul s-au spart. „Fiecare expoziţie costă o vioară.“. Ridică din umeri şi râde, de parcă nimic nu i-ar putea strica voia bună.
Are 23 de ani şi corpul subţire, îmbrăcat într-o rochie neagră, strânsă în talie cu o curea din bucăţi colorate de lemn. A terminat Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, secţia Cermică/ Sticlă/ Metal. A lucrat mai mult cu sticla, care încă i se pare un material incredibil: „Nu face nicodată ce vrei tu.“
Facultatea a fost exact cum îşi imaginează lumea viaţa artiştilor - „boemeală“. La primul atelier, profesorul i-a pus în mână o ţeavă la capătul căreia era o bulă de sticlă la 1000º C şi i-a spus „Suflă!“. Cum îţi dai seamna dacă temperatura din cuptor a ajuns la 400 º C? „Mototoleşti o hârtie şi-o arunci înăutru. Apoi numeri: unu, doi, trei, patru. Dacă la patru ia foc, înseamnă că e la temperatura potrivită.“ Lucrările pe care le face Iulia au nevoie de un cuptor de fuziune, un aparat rar şi scump (vreo 10.000 de euro), motivul principal pentru care va da admitere la Master anul ăsta („De ce? Pentru cuptor!“).
