Urmând tradiţia guvernării prin televizor, premierul Ponta a ţinut aseară, sub privirile care mimau inteligenţa ale lui Mihai Gâdea, o veritabilă pledoarie despre cum stă treaba cu proiectul Roşia Montană. Cu acest prilej am aflat că Victor Viorel nu se opune proiectului fiindcă acesta n-ar fi fezabil, n-ar fi avantajos pentru România sau ar transforma Apusenii în munţi de steril presăraţi cu lacuri de cianuri, ci fiindcă a fost susţinut de Băsescu: „E clar că dacă un proiect e susţinut de Traian Băsescu atunci proiectul e ceva rău”.
Astfel se explică, probabil, şi de ce, atunci când preşedintele a susţinut rezolvarea urgentă şi radicală a problemei maidanezilor, prin ordonanţă de urgenţă, Ponta n-a vrut nici de-al naibii să-l asculte, pasând responsabilitatea în seama primarilor, parlamentarilor şi a doamnei Brigitte Bardot.
Precum se vede, deşi e cogeamite adultul şi are în mâini pâinea şi cuţitul unei întregi ţări, Ponta n-a trecut de vârsta în care credea că sub pat se ascunde un Bau-Bau teribil, care o să-l terorizeze toată noaptea cu hăhăieli dacă nu papă tot lăpticul din biberon. Din fericire, deşi mămica lui e hăt, departe, tocmai la Târgu-Jiu, premierul are totuşi fuste sub care să se ascundă: Daciana e trup şi suflet alături de el, fiind gata să-l adoarmă la pieptul ei lipsă ori de câte ori Bau-Baul Traian îl sperie de moarte.
Dacă aşa stau lucrurile, eu zic că treburile în România s-ar putea rezolva foarte simplu. Să luăm, de pildă, justiţia. Tot ce are Băsescu de făcut e să declare că îi iubeşte pe judecătorii şpăgari şi că ar vrea ca aceştia să nu fie daţi niciodată afară din magistratură. Ponta îi va elimina imediat, doar aşa, să-i facă în ciudă tiranului. Pe urmă, învăţământul. Ar fi suficient ca Băse să declare că elevii ar trebui lăsaţi să copieze la bac, pentru ca Ponta, înfuriat, să ceară ministrului Stroe să trimită plutoane de
