● Despre interior-exterior. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu, ediţia a II-a, Editura Paralela 45, 2013.
„Fiindcă veni vorba, nu concep dobitoc mai mare decît cel care, după ce ar auzi bîiguielile astea ale mele, ar încerca să-mi interpreteze, să-mi explice, să-mi dezocultizeze poemele în «lumina» lor“ – cam aşa îşi subminează (ori vrea să) Gellu Naum afirmaţiile teoretizante despre poezie şi viaţă, în aceste dialoguri purtate cu Sanda Roşescu în iarna 1975-1976. De altfel, aceste convorbiri, după cum ne spune Sanda Roşescu, cea care va deveni mai apoi specialistă în Jung, nu erau destinate publicării, au fost iniţiate ca un joc ce a căpătat, pe parcurs, o oarecare gravitate şi substanţă, dar cartea, aşa cum se prezintă acum, nu are pretenţia unei structuri anume („îmi place aerul diletant şi artizanal pe care îl au discuţiile astea“, zice la un moment dat poetul). Căci Sanda Roşescu nici nu-l intervievează pe Gellu Naum (cele mai multe întrebări sînt neinteligibile), nici nu-i este o interlocutoare strălucită (intervenţiile sînt banale), iar poetul pare că prinde cîte o sugestie pe care încearcă să o dezvolte cît de cît, dar întotdeauna fie subliniind neştiinţa şi indecenţa de a se pronunţa, fie invocînd imposibilitatea de a defini: „eu sînt un neştiutor“, „înşir vorbe în care n-am nici o încredere“, „mă ascult vorbind ca unul care nu ştie, şi nu cred ce spun“, „cîte lucruri îmi sînt neclare“, „eu nu ştiu nimic“ etc. S-ar putea spune că în aceste dialoguri, Gellu Naum – poate şi jucînd atitudinea celui depăşit de înţelegere – îşi prezervează arta; oricum, excelează în eschivări şi tatonări, în aproximări şi indeterminări („pot numai sugera“, „aici nu e vorba de incomunicabil, ci mai mult de indefinibil“), în ceea ce nu poate sau nu vrea să spună, preferînd să învăluie totul în vag şi ambiguu („contrariul conştientului – care nu se reduce numai la a fi
