Nu departe de Câmpulung Muscel, pe drumul care duce de la Lerești la Voina, viața cotidiană a fost grav perturbată de apariția unor băieți care s-au dat cu mașinile în week-end până la barajul Râușor și înapoi, făcând tărăboi mai mare decât toate drujbele din vale la un loc. Hipnotizați de sutele de cai-putere ale motoarelor supraalimentate, câțiva localnici au plănuit, în crâșma de la capătul Lereștiului, furtul unei astfel de mașini pentru a o transforma în circular mobil de tăiat lemne, așa cum nu au mai văzut satele între Piatra Craiului și masivul Iezer-Păpușa. De planul lor s-a ales însă rumegușul când au aflat că era vorba despre un consum de 50 de litri la suta de kilometri, ca să nu mai vorbim despre cutia de viteze secvențială, care s-ar fi adaptat la tăiatul buștenilor de brad, nu și al celor de fag.

Venit cumva din sălbăticia unui downhill de biker sinucigaș,

am intrat abrupt în devălmășia șoselei pe care alerga suprarealist o Lola F3000. Noroc cu un ARO ruginit, mai omenesc, oprit într-o parcare unde m-au întâmpinat câțiva burețari – culegători de mânătărci, mure și afine – cu marfa lor devenită nevandabilă, atîta timp cât jandarmii i-au blocat pe traseu. Un mustăcios negricios, nemulțumit că nu o să mai fie nimeni în piață dacă vor mai sta aici până când se vor termina manșele de calificare la Campionatul Național de Viteză în Coastă, m-a introdus atât în atmosfera automobilistică, cât și în prețurile de ultimă oră ale produselor bio din pădurea musceleană. Am cumpărat până la urmă o găletușă cu trei kile de afine și o sacoșă de bureți halucinogeni pentru a scăpa în condiții elegante de ocupanții vechiului off road carpatin legat cu sârmă. Așa m-am așezat în prima curbă a traseului pentru a urmări proba specială de la Câmpulung alături de cei câteva sute de spectatori, poate o mie, care spărgeau pe marginea drumului atât de multe semin