Aud destul de des teoria că nu Ciurel este de vină că nu reuşeşte Complexul Energetic Oltenia să vândă destulă energie, cât să menţină actualele locuri de muncă. De vină ar fi scăderea consumului naţional de energie care, în paralel cu dezvoltarea producătorilor de energie verde, au dus la reducerea semnificativă a consumului de energie termo.

Faptul că în ultimul an de guvernare USL, consumul naţional de energie electrică a scăzut cu circa 12%, consumul de gaze cu 19% şi aşa mai departe este poate oglinda cea mai clară a dezastrului economic produs de cabinetul Ponta. Da, Complexul Energetic Oltenia este victima unei politici guvernamentale care a dus la închiderea unor mari consumatori de energie, începând cu Oltchim şi Mechel, dar vor urma combinatul de la Galaţi, producătorii de îngrăşăminte chimice etc. Toţi marii consumatori de energie se închid, unul după altul. Specialiştii cabinetului Ponta par să nu înţeleagă faptul că închiderea unei activităţi generează un lanţ de probleme în societate. Închiderea Oltchim nu a însemnat doar pierderea a zece mii de locuri de muncă acolo, alte mii de oameni care prestau servicii pentru Oltchim au rămas fără serviciu, CET Govora nu a mai avut beneficiar, la rândul ei a lăsat peste o mie de mineri de la Berbeşti şi Seciuri fără obiectul muncii. CFR Marfă nu a mai avut unde transporta cărbune şi trimite alte sute de oameni acasă. Şi acestea sunt doar câteva dintre efecte. Aparent, când a închis Oltchim, guvernul a închis o gaură neagră. În realitate, a produs un dezastru economic şi social în zonă, pe care guvernanţii nu îl vor mai putea ascunde mult timp. Şi aceeaşi teorie o pot face legat de insolvenţa RAAN, care va fi o altă mare lovitură dată economiei naţionale. Dacă Adrian Năstase a fost premierul marilor tunuri din privatizări, Ponta va intra în istorie ca premierul insolvenţelor.

Dar, toate aceste lucru