- Nu eşti bărbat!, mă taxează cu năduf un amic. De ce nu spui clar de care parte eşti: pro sau contra eutanasiere? Pro sau contra Roşia Montană? Nu poţi şi tu să-ţi asumi o opinie?

Are dreptate amicul, îmi zic, după câteva clipe de introspecţie. Cu vreo 50 de ani în urmă, aş fi fost acuzat de "atitudine şovăielnică", culpă gravă pentru un tovarăş, care, în loc să meargă neabătut pe calea trasată, se împleticeşte în drum.

Bunica, neprelucrată în şedinţe de partid, avea o altă vorbă: "Te porţi ca pişatul boului", după lipsa de direcţie cu care numitul lichid obişnuieşte să se prelingă pe uliţă.

Mai îngăduitor cu mine însumi, eu mi-aş numi nehotărârea "Oscilare între Teoreticul universal şi Practicul românesc".

Teoretic sunt pentru eutanasierea câinilor, aşa cum scrie la lege: o perioadă de graţie, în care trebuie sterilizaţi, deparazitaţi etc. Aşteptând să-i adopte un om milos sau un ONG potent. Dacă nu, injecţia letală, civilizat, fără brutalitate. Ca la Animal Planet. Câinii nu au ce să caute fără stăpân pe stradă, nici dacă n-ar mușca, ci ar purta covrigi cu mac în coadă.

Hotărârea teoretică mi-e însă considerabil zgâlţâită de practică. Oprescu & Gaşca au lansat un hei-rup isteric, din care să transpară spre electorat aspectul de vie preocupare: dubele care varsă noaptea maidanezi în Bărăgan sunt mai dese decât pe vremea lui Ghe.Ghe. Dej dubele cu deportaţi.

Pe străzi şi printre blocuri e aruncată aiurea otravă, căreia, e la mintea hingherului, îi pică victime inclusiv câinii cu stăpân sau păsările cerului. (Doamne fereşte ca un alt Ionuţ să nu fie atras de vreo "bobo" colorată de pe jos şi s-o bage în gură când e bunică-sa neatentă!)

Aflu că noilor hingheri particulari li s-a dat discret indicaţia să strângă mai tare laţurile, în aşa fel ca maximum un căţel din trei să ajungă viu la adăpost.

Tot