Am scris despre protestele anti Roşia Montană de la Paris. Revin asupra subiectului pentru că e simptomatic pentru un fenomen care mi se pare că e specific unei generaţii tinere de exilaţi. Vă mai amintiţi de ICR Off?

ICR Off a fost o mişcare punctuală de protest în ziua deschiderii Salonului de carte de la Paris unde România era invitată de onoare. Cîţiva artişti din exil au făcut un performance : şi-au acoperit feţele cu măştile lui Cărtărescu, Pleşu, Liiceanu pentru a fi solidari cu scriitorii absenţi de la sărbătoarea literaturii române în Franţa pentru că n-au vrut să cauţioneze aberaţiile noii conduceri a ICR. Autorii protestului artistic au fost scoşi cu forţa de pe standul României şi trataţi în toate felurile: nişte dezorientaţi, nişte beţivi, nişte manipulaţi. Vă mai aduceţi aminte că istoria le-a dat dreptate? Andrei Marga a fost nevoit să plece de la conducerea ICR la mai puţin de un an de la numirea sa. Ei, protestatarii, au rămas cu insultele. I-am regăsit pe cîţiva din aceşti artişti între cei două sute de protestatari de la Paris împotriva proiectului de la Roşia Montana care s-au adunat pe 5 septembrie 2013 în faţa clădirii Unesco. Să fie clar, nu erau numai ei: au fost oameni de toate felurile, de la turişti în trecere prin Paris, la români stabiliţi de zeci de ani în Franţa, jurnalişti, membri în diverse asociaţii româno-franceze, unele cu specific clar de salvare a patrimoniului. Dar au participat şi ei, acest nucleu de artişti angajaţi care s-au grupat recent în „Asociaţia pariziană a artiştilor români din Franţa”. Important însă este că de fapt cercul e mult mai larg, li s-au alăturat artişti francezi care au ţinut să se exprime şi ei , printr-un gest de creaţie, pe subiectul Roşia Montana. Lucrările lor sunt expuse la Galeria AccroTerre (La céramique, un art engagé ?) şi pe site-ulCafé des Roumains. După episodul ICR OFF şi modul